Opriți cursurile! Profesorii sînt chemați la departamentul birocrație

Odată stabilită metodologia de clasificare a universităților și de ierarhizare a programelor de studiu, ministerul speră să formeze o „bază de date transparentă” a tuturor universităților de stat și private care au obținut acreditare. Însă instituțiile de învățămînt superior au probleme în a-și încadra programele în cele patru criterii de clasificare: „predare și învățare”, „cercetare”, „relațiile universității cu mediul extern”, și „capacitate instituțională”. Mai ales că ordinul a venit ca autoevaluarea să fie făcută pînă pe 23 mai și softul de centralizare a datelor nu este încă finalizat. Ar reuși să completeze cele patru criterii doar dacă și-ar întrerupe activitatea. O părere rămîne însă unanimă: în ciuda tuturor schimbărilor aduse de lege, primul loc al profesorilor este la catedră, nu la întocmit rapoarte.

Ministerul Educației, Cer­ce­tă­rii, Tineretului și Sportului (MECTS) a pus la dispoziția universităților din țară, pe 21 aprilie, metodologia de cla­sificare a instituțiilor de în­vă­ță­mînt superior și de ierarhizare a progra­me­lor acestora de studiu. Deși multe dintre acestea acceptă metodologia ca fiind una echivocă, atîta timp cît se va aplica la fel, unele universități con­sideră că cele patru criterii pentru ierarhizarea programelor de studiu sînt prea ambigue și nu delimitează suficient de clar programele de stu­diu pe care acestea le pun la dispo­zi­ția studenților. „În afară de unele în­gro­șări ale tușului este o metodologie bună. Nu avem probleme în a face evaluarea și o să ne adaptăm. Atît timp cît o metodologie de ierarhizare se aplică corect la toate universi­tă­ți­le, și nu subiectiv, o să ne ajute să ne au­toevaluăm și o să vedem unde ne a­flăm. Nu spun că este perfectă, dar va funcționa dacă se va aplica la toa­tă lumea și nu în stil balcanic”, a de­cla­rat prof. univ. dr. Vasile As­tă­răstoae, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași.

Luna cu două săptămîni

Conform Legii Educației Na­țio­na­le (LEN), instituțiile de în­vă­ță­mînt superior vor fi clasificate în trei cate­gorii: universități centrate pe edu­ca­ți­e, universități de educație și cerce­ta­re științifică sau universități de edu­ca­ție și creație artistică, și universități de cercetare avansată și educație. Aceas­tă clasificare se realizează pe baza a patru criterii care sînt aceleași și în ca­zul ierarhizării programelor de stu­diu: „predare și învățare”, „cercetare”, „re­lațiile universității cu mediul ex­tern” și „capacitate instituțională”.

Felul în care a fost organizat acest proces de evaluare lasă însă de dorit în ochii conducerilor unora dintre uni­versitățile din Iași. Cea mai mare pro­blemă a acestora vine în legătură cu termenul prea scurt pe care acestea îl au la dispoziție pentru a aduna toate datele pe care le presupune autoevalu­area internă. „Am primit această Ho­tă­rîre de Guvern pe 29 aprilie, deși ea poartă data de 21 aprilie și ne cere ca pînă pe 23 mai să depunem datele în platforma online pe care urmează să o realizeze. Este extraordinar de greu, dacă nu am face nimic altceva am re­uși dar avem altă treabă. Deci este un termen nerealist ca să iasă ceva în regulă”, a declarat prof. univ. dr. Mir­cea Gușă, prorector responsabil cu activitatea didactică la Uni­ver­si­ta­tea Tehnică „Gh. Asachi” din Iași. De aceeași părere este și rectorul Uni­ver­sității „Alexandru Ioan Cuza”, care insistă asupra faptului că, din moment ce nici ministerul nu a reușit să finalizeze softul necesar pentru in­tro­ducerea datelor online, universi­tă­ți­le nu se pot practic apuca de centralizarea datelor: „Este un termen foarte restrictiv și ne îngrijorează fap­tul că nu putem să ne încadrăm. Eu am mai discutat și cu alți rectori; toate uni­versitățile sînt în situația aceasta. Tim­pul necesar pentru a colecta toa­te da­te­le, pentru a le însuma, pentru a le cumula și apoi nici nu avem persona­lul necesar pentru că profesorii se ocu­pă și de activitate didactică, nu numai de făcut rapoarte. Unii au și proiecte de cercetare științifică, nu se ocupă doar de birocrație. La fel personalul administrativ și de la secreta­riate. Ce facem, închidem activitatea curentă și ne apucăm de ra­por­tări?”.

O altă problemă pe care o semnalează conducerile universităților este cea a transparenței pe care o in­vo­că ministerul în elaborarea acestei metodologii. Indicii pe baza cărora urmează să fie evaluate universitățile vor fi stabiliți doar după ce se vor centraliza toate datele. Însuși în corpul metodologiei se admite faptul că există o problemă la acest capitol, ca­re poate defavoriza unele instituții de învățămînt superior: „ponderile fo­lo­si­te în vederea construcției de indicatori agregați, care acoperă diferite as­pec­te ce țin de calitate și performan­ță, pot avea un caracter arbitrar”. Con­fuzia creată se datorează și faptului că mulți se așteptau ca, odată cu aceas­tă metolodogie și cu ghidul de aplicare, să fie prezentată și o versiune draft a unor posibile unități de mă­su­ră care vor fi folosite de către minis­ter. „Metodologia își propune să ofe­re un ghid pentru colectarea datelor care vor fi folosite în procesul de eva­luare, dar nu spune mai nimic despre indicatorii, măsurile, mărimile care vor fi folosiți sau respectiv folosite pen­tru evaluarea instituțională și a programelor de studii. Asta introduce o anumită ambiguitate și incertitudine. Cum introduc acești indicatori? Cine îi va stabili? Vor fi destul de transparent oferiți universităților?”, a precizat prof. univ. dr. Vasile Ișan.

„O clasificare penibilă”

Deși conducerile instituțiilor de în­­vățămînt superior s-au pus de acord cu privire la faptul că termentul de trimitere a datelor este unul cel puțin impractic, unele dintre acestea au gă­sit probleme și în clasificarea în sine. „Universitarii consideră că această cla­sificare este cam penibilă pentru că, prin definiție, învățămîntul superior înseamnă educație plus cercetare, iar faptul că în lege apare o categorie de universități centrate doar pe educație contravine sensului. Acelea nu ar trebui să fie universități. Să fie colegii sau școli post-liceale”, a apreciat prof. univ. dr. Mircea Gușă.

Mai mult decît atît, acesta precizează faptul că UTI a găsit principiile ierarhizării programelor de stu­dii nerelevante în contexul în care lipsesc atît ghidul de măsurare cît și indicii care vor fi folosiți. „Ie­rar­hi­za­rea programelor de studii este făcută într-un mod în care nu pricepem ce vor. Adică acolo, după părerea celor care au făcut această metodologie, pro­gramele de studii sînt grupate pe niște domenii de ierarhizare și astea sînt unice pentru toate universitățile. Dar programele efective, adică specializările care intră în aceste do­me­nii nu sînt la fel la toate universitățile. U­nele au mai multe, altele mai pu­ține din lista specializărilor acredita­te pe țară”, a adăugat prof. univ. dr. Mir­cea Gușă.

În același timp s-a ridicat și pro­blema existenței unei ierarhizări a universităților pe domeniile în care se va realiza clasificarea, o asemenea ierarhie fiind înfăptuită pînă acum doar de către Coaliția pentru Uni­ver­sități Curate. Însă și în problema stratificării părerile sînt împărțite și metodologia confuză. Dacă prorectorul pe activitate didactică de la UTI, prof. univ. dr. Mircea Gușă consideră că, la un moment dat, după realizarea clasificării, se vor trage o serie de linii pentru diferențierea universităților, prof. univ. dr. Vasile As­tă­răstoae consideră că o ierarhizare eficientă se va putea face abia la mulți ani după această clasificare. Pe de altă parte, rectorul UAIC preci­zea­ză faptul că legiutorii au mo­tivat nerealizarea unei stratificări fiindcă „nu ai cum sa ierarhizi universități care nu sînt foarte diferite sau care nu știi în ce categorii se în­ca­drează. Ei au motivat că ierar­hi­za­rea nu se poa­te face decît într-un do­me­niu strict sau într-o categorie unitară, în­tr-o clasă omogenă de universități ori acestea sînt diferite”.

Indiferent însă de categoria în care se încadrează sau de ierarhia progra­me­lor de studiu, universitățile din Iași sînt nevoite să întocmească catalogul într-un timp improbabil de scurt, fără a ști care sînt calificativele pe care le pot primi în carnetele de note.

Evaluarea, de la A la Z

Procesul clasificării și a ierar­hi­ză­rii constă, în primă etapă, într-o au­toevaluare realizată de către universități, pe baza criteriilor „predare și învățare”, „cercetare”, „relațiile uni­versității cu mediul extern”, și „ca­pa­citate instituțională”, explicată într-un ghid de aplicare venit pentru susținerea metodologiei în cauză. Conform MECTS, în spiritul au­to­no­miei, instituțiile de învățămînt vor trebui să opteze pentru una dintre cele trei clase (universități centrate pe edu­ca­ți­e, universități de educație și cerce­ta­re științifică și universități de cercetare avansată și educație), de­clarîndu-și astfel „misiunea” edu­ca­ți­onală. Mai mult decît atît, acestea trebuie să indexeze toate progra­me­le de studiu în categoriile oferite de că­tre minister și trebuie să expliciteze toate datele de natură economică, socială sau ad­ministrativă. Con­for­mul ghidului de aplicare, vor fi necesare date de or­din general, de la numărul de absolvenți, studenți înmatriculați în pri­mul an, locuri scoase la concurs, pînă la ar­ticole indexate în pu­blicații re­cu­nos­cute inter­na­țio­nal, cărți scoase la edituri naționale și internaționale, titluri de doctori, pu­bli­ca­ții în stră­i­nă­tate. Totodată, trebuie ana­lizată pres­tația fiecăruia dintre profesorii care fac parte din corpul academic al instituției de învățămînt superior, de la doctoranzi, post-doctoranzi, pî­nă la personalul de cercetare și profesorii conducători de doctorat.

În privința relației cu mediul extern, universitățile trebuie să precizeze toate parteneriatele și veniturile pe care acestea le obțin din ele, sponsorizările pe care le pri­mesc, implicarea în mediul social-econo­mic al orașului în care se află, sponsorizări, donații primite, rolul pe ca­re l-au avut în popularizarea științei, cît și toate tipurile de mobilități pe care le-au avut, atît ale studenților cît și ale cadrelor didactice.

Odată realizată această autoeva­lu­are, o comisie de analiză europea­nă, de tipul Asociației Române pen­tru Asigurarea Calității în În­vă­ță­mîn­tul Superior (ARACIS) va veni în universități și va face o proprie evaluare. Mai mult, datele ofe­ri­te de către instituțiile de în­vă­ță­mînt superior vor fi analizate și verificate de un Consorțiu de Evaluare, alcătuit din reprezentanți ai Con­si­liu­lui Național de Cercetare Ști­in­ți­fică (CNCS), ARACIS și Con­si­liul Național de Atestare a Ti­tlu­ri­lor, Diplomelor și Certificatelor Uni­versitare. În cazul în care da­tele puse la dispoziție se do­ve­desc a fi false, universitățile riscă să nu mai fie recunoscute de către minister, să își piardă dreptul de a mai putea e­mi­te diplome și să nu mai primească finanțare de la stat.

După centralizarea integrală a datelor, MECTS va transmite instituțiilor de învățămînt superior in­di­cii în urma cărora va realiza clasificarea cît și rezultatele acesteia.

Cătălin HOPULELE