Ordonanța care a înghețat legea educației

Într-unul din ultimele acte ca ministru al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (care s-a transformat în Mi­nis­terul Educației Naționale din 2013), Ecaterina An­dro­nescu a propus Guvernului aprobarea unei Ordonan­țe de Urgență, nr. 92/2012, prin care se modifică radical unele dintre prevederile Legii Educației Națio­nale care este în vigoare din 9 februarie 2011. Deși prin abrogarea unor articole și completarea acestora cu alte prevederi, ordonanța permi­te mai ușor influen­țarea mediului academic de cel po­litic, conducerile in­sti­tuțiilor de învățămînt superior ie­șe­ne văd în această ordonanță o încercare de stabilizare. În spiritul au­to­no­miei universitare, aceștia susțin că, deși există o posibilitate ca politicul să se strecoa­re în bucătăria academică, universitățile bune vor re­uși să-l oprească la poarta Senatului. Însă nu și restul de 90%.

Una dintre cele mai controversate schimbări pentru care a fost criticată Ordonanța de Urgență nr. 92/2012 semnată de Ecaterina Andronescu privește relația dintre funcția de rector și activitatea politică a acestuia. Prin OUG s-a abrogat articolul 215 din Legea Educației Naționale (LEN), care prevedea la alineatul 3 că „persoanele care ocupă o funcție de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcția de rector pe pe­ri­oa­da mandatului” și la alineatul 4 că „funcția de rector este incompatibilă cu deținerea de funcții de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului”. În plus, prin ordonanță s-a introdus la articolul 211 alineatul 31 care prevede ca „în cazul exercitării unei funcții de mem­bru al Guvernului sau de secretar de stat, rectorul are obligația de a se suspenda din funcție pe perioada exer­citării respectivei demnități”.

Prin urmare, conform OUG, rectorul sau alte persoane din conduce­rea instituției de învățămînt superior pot îndeplini și funcții de conducere în interiorul partidelor politice, iar dacă sînt numiți într-o funcție publică trebuie să își suspende activitatea și nu să o întrerupă, cum prevedea LEN. „In­troducerea unei serii de incompatibilități nu făcea decît să limiteze ac­ce­sul la funcția de rector, iar mie nu mi se pare nimic anormal ca un rector să fie în Parlamentul României și să sus­țină interesele învățămîntului superior sau ca un rector să conducă o institu­ție pentru că nu există nici un conflict de interes; dimpotrivă el poate să o sus­ți­nă. Însa în ceea ce privește funcțiile din­tr-un partid și eu sînt de acord că nu trebuie să se facă politică în învă­ță­mînt. Și putem să spunem că este vor­ba de persoană și nu de latura academică dar asta este o ipocrizie”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, rec­torul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.

Aflată la rîndul ei într-un proces cu Asociația Națională de Inte­gri­ta­te pentru că a ocupat în același timp funcția de ministru cu cea de rector a Universității București, Ecaterina An­dronescu a fost acuzată că prin pro­mulgarea OUG nr. 92/2012 a eli­mi­nat cazul de incompatibilitate al no­ului mi­nistru al educației, Remus Procopie, rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, și pe cel al ministrului delegat pentru învățămînt superior, cer­cetare științifică și dezvoltare tehnologică, Mihnea Costoiu, rector al Uni­versității Politehnice din București. „Fiecare este liber să ocupe fel de fel de demnități în diverse partide, este o problemă personală, esențial este că în conformitate cu autonomia universitară, spațiul academic să nu fie supus la diverse implicări de ordin politic. Deci să lăsăm fiecăruia libertatea de a se ma­nifesta pe plan politic, dar în spațiul academic orice fel de implicări de ase­menea natură sau religioasă, rasă și așa mai departe sînt interzise. Ce face fiecare în timpul liber este problema lui”, a declarat prof. univ. dr. ing. Ne­culai Seghedin, prorector responsabil cu activitatea didactică la Universi­ta­tea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI).

De la 65 ani în sus

Conducerile universităților ie­șe­ne consideră că OUG nr. 92/2012, dincolo de implicațiile politice, a crescut puterea Senatului instituțiilor de în­vă­țămînt superior din Iași. Începînd cu Ordonanța de Urgență 21/2012 din 31 mai 2012 și terminînd cu cea din decembrie, s-a modificat statutul pro­fesorilor care atingeau vîrsta de pensionare. Astfel, s-a abrogat articolul 284, care la alineatul 2 stipula că „personalul didactic de conducere, de îndrumare și de control din învățămîntul de stat se pensionează la data împlinirii vîrstei legale de pensionare”. Mai mult, la articolul 289, care prevedea la alinea­tul 1 că „personalul didactic și de cerce­tare se pensionează la împlinirea vîr­stei de 65 de ani”, s-a adăugat alineatul 6 care menționează că o excepție la primul punct se poate realiza în cazul în care „instituțiile de învăță­mînt superior nu pot acoperi normele cu titulari, pot hotărî menținerea calității de titular în învățămînt și/sau în cerce­tare pe baza evaluării anuale performanțelor aca­demice, după o metodo­logie stabilită de senatul universitar”.

Astfel, un profesor care a trecut de 65 de ani nu va preda în universitate la plata cu ora cum se întîmpla pînă acum, potrivit LEN, ci va ră­mî­ne și titularul postului său, primindu-și același salariu, cu condiția, după cum prevede articolul 289, alineatul 7, „re­nunțării la pensie pe perioada în care rămîne titular”. Acest lucru este valabil inclusiv pentru conducătorii de doc­torat, care, potrivit OUG nr. 92/2012, își pot păstra atribuțiile inclusiv după atingerea vîrstei de pensionare. „Pen­tru profesorii care au performanțe aca­demice foarte bune și care îndruma doctorate și care se bucură de reputație și prestigiu cred că prelungirea activității după vîrsta de 65 de ani este o măsură corectă și reparatorie; asta se întîmpla și pînă în 2010. Nu mi se pare că aici este o problemă a în­vă­ță­mîntului românesc fiindcă trebuie să nuanțăm lucrurile. Sînt domenii în­tregi de științe umane sau științe sociale un­de nivelul de excelență sau cunoaș­terea foarte bună sînt în natură cumulativă și necesită o viață de studii și străduință și eforturi care nu se pot face peste noapte. Nu cred că universitățile bune din România, accentuez bune, cîte or fi ele, își vor permite să prelungească otova, așa, la toată lu­mea”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul Universității „Alex­an­dru Ioan Cuza” din Iași.

Ordonanța de urgență lasă tot la alegerea Senatului instituțiilor de în­vă­țămînt superior și numărul de studenți-doctoranzi cu care poate lucra un coordonator. LEN stipulează că un coordonator poate îndruma cel mult opt tineri însă OUG nr. 92/2012 abrogă această prevedere. „Sînt do­me­nii în care un conducător de doctorat poate ar trebui să aibă chiar sub opt doctoranzi în îndrumare sau poate să îndrume mai mult de opt. Cine poa­te spune lucrul acesta, cine trage aceas­tă linie? Mi se pare o prevedere corec­tă lăsîndu-i Senatului această deci­zie. Desigur, nu trebuie exagerat și să fa­cem din aceasta o problemă care să conducă la scăderea calității tezei ca atare, pentru că un număr exagerat de doctranzi în îndrumare presupune un efort suplimentar pentru conducă­to­rul de doctorat și echipa sa și ar putea du­ce la o scădere a exigenței”, a dec­la­rat prof. univ. dr. Vasile Vîntu, rectorul Universității de Științe Agri­co­le și Medicină Veterinară „Ion Iones­cu de la Brad” din Iași. (USAMV)

Acesta vede modificarea LEN ca un lucru de așteptat odată cu schimbul de putere de la conducerea statului. Însă în lipsa unei stări de echilibru de durată, acesta nu consideră ca legea va căpăta coerență și stabilitate. „Sis­te­mul educațional din orice stat nu poa­te fi modificat de la o lună la alta. Și cum legea aceasta a fost aprobată prin asumarea răspunderii Guvernului era de așteptat ca, odată cu schimbarea pu­terii politice în România, legea să su­fere modificări atîta timp cît nu au fost agreate și nu au fost stabilite acele direcții sau acele nuanțe prin care să se ajungă la un consens”, a completat prof. univ. dr. Vasile Vîntu.

O jumătate de abilitare

În ciuda măsurilor prin care, după cum susțin reprezentanții instituțiilor de învățămînt superior, deciziile se des­centralizeză și ajung să fie responsabilitatea fiecărei universități în par­te, prin abrogarea articolului 289, al ali­neatului 2, se mai creează un precedent. Acesta stipula faptul că „mandatele celor care dețin funcții de conducere sau adminsitrare, la orice ni­vel al universității, încetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vîrsta de pensionare”. Astfel, acum, rectorul unei universități poate ră­mî­ne în funcție inclusiv după ce împlinește 65 de ani, pînă la terminarea mandatu­lui. Mai mult, acesta poate candida la un nou mandat la următoarele ale­geri, dacă beneficiază de sprijinul Se­na­tului. „Nu mi se pare în regulă să poată să continue, dar mă îndoiesc că se va întîmpla lucrul acesta pentru că nici înainte universitățile bune nu își permiteau să aibă decani sau prorectori peste 65 de ani. Ca atare, sigur că este o posibilitate, dar chiar dacă este reglementată nu cred că este și ex­ploa­tată, nu cred că devine și o probabilitate. Dar asta în universitățile bune”, a precizat prof. univ. dr. Vasile Ișan.

În plus, prof. univ. dr. Vasile Vîn­tu, rectorul USAMV, consideră că acest aspect nu modifică cu nimic situația actuală, Senatul fiind și în acest caz instituția care decide și nu ar exista riscul de a se crea precedente, „cel pu­țin nu la noi în universitate. Doar fie­care candidat trebuie să fie sprijinit de oamenii din Senat, care sînt aleși aco­lo de către comunitatea din universitate”, a explicat acesta.

Alte modificări asupra formei din 2011 a LEN au fost aduse în ceea ce privește obținerea atestatului de abili­tare. Acesta era obligatoriu pentru pro­movarea în funcția de profesor universitar a tuturor candidaților care în­de­plineau criteriile stipulate în lege, dar și pentru obținerea titlului de con­ducător de doctorat. Or, OUG nr. 92/2012 înlătură necesitatea obținerii atestatului pentru ca un cadru didactic să poată ajunge profesor universitar. „Cred că legiuitorul a introdus aceas­tă modificare tocmai pentru că, de la apariția legii pînă la sfîrșitul anului 2012, aproape doi ani de zile s-au dat în toată țara doar 20-30 de abilitări. Vă dați seama cît de rău a fost reglementată acea măsură care era bine sti­pulată în lege, care era de natură să facă mult mai selectivă obținerea ti­tlu­lui de profesor, dar care s-a transformat într-o barieră de intrare în pro­fesie și a blocat pe foarte mulți oameni. Numai de la noi sînt peste zece la fi­zi­că, nouă la matematică, patru la chi­mie, care voiau să-și dea lucrarea, în­deplineau condițiile de abilitare și nu aveau unde să o facă și cum”, a completat prof. univ. dr. Vasile Ișan.

***

La aproape doi ani de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, Le­gea Educației Naționale nu și-a atins nici pe departe obiectivele. Fără caie­te de sarcini, metodologii de aplicare concrete și trunchiată de Ordonanțe de Urgență, în loc să ofere stabilitate sistemului de învățămînt începe să îl întoarcă spre același haos care exista în momentele de tranziție dintre legi. În urma OUG nr. 92/2012 vor su­pra­viețui doar universitățile de tradiție, care își respectă statutul. Există posibi­litatea ca în lipsa unor alte reglementări și a unor oameni capabili să se opună, restul instituțiilor de învă­ță­mînt superior se vor transforma fie în dinastii, fie în pepiniere politice.

Cătălin HOPULELE