Proiectul Mega-Universității ieșene, o moștenire pentru alte generații

Proiectul unei mega-universități, o entitate care să cuprindă toate cele cinci instituții de învățămînt superior care există acum în Iași, s-a născut încă de pe vremea în care rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza“ era senatorul Dumitru Oprea. Astăzi, după aproape zece ani de negocieri mai mult sau mai puțin oficiale, condu­cerile instituțiilor privesc cu reticență un astfel de proiect: ar fi ideal dacă s-ar întîmpla, dar imposibil de pus în practică.

Ideea unificării universităților din­­tr-o anumită regiune a apărut în 2011, cînd Legea 1/2011 a edu­ca­ției, într-o versiune ne-amendată, ex­plica faptul că un astfel de pro­iect de comasare ar urma să fie răs­plătit financiar din bugetul ministerului. Practic, o uniune a două sau mai multe universități ar fi ur­mat să primească mai mulți bani de­cît suma totală a finanțării des­ti­nate fiecărei instituții de învă­ță­mînt superior în parte. Atunci a fost și momentul în care o uni­ver­si­tate din Iași a fost și cel mai aproa­pe de a duce pînă la capăt o astfel de fuziune. A existat un proiect pus inclusiv pe hîrtie care presupunea ca Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași să fuzioneze cu UMF Iuliu Hațeganu din Cluj Napoca și UMF Tîrgu Mureș. În urma acestei co­ma­sări ar fi reieșit Dacia Su­pe­rioa­ră, o entitate care urma să re­u­neas­că patrimoniile celor trei uni­ver­si­tăți. „În acel moment reticențele din Iași erau foarte mari. Noi erau într-un consorțiu cu cei de la «Cuza», dar eram pregătiți să face o mare universitate de me­di­cină, cu nu­me­le Dacia Supe­rioa­ră. Însă în mo­men­tul în care legea a fost amen­dată și s-a renunțat la articolul care finanța în mod suplimentar o co­ma­sare am decis să ne rezumăm doar la un par­te­ne­riat, un con­sor­țiu“, a explicat prof. univ. dr. Vasile As­tărăstoae, recto­rul UMF.

La Iași, o universitate care dorește să realizeze cercetare la nivel mondial și să fie un candidat serios pentru clasamentele internaționale nu poate să o facă de una singură.

Acesta explică faptul că, la Iași, o universitate care dorește să realizeze cercetare la nivel mondial și să fie un candidat serios pentru cla­samentele internaționale nu poate să o facă de una singură. „Nu trebuie să te mulțumești că ești într-un colț de țară și ești foarte bun. Însă din nefericire orgoliile sunt cele care împiedică realizările unei astfel de universități, dar viitorul acesta va fi. Momentan pe noi nu ne afectează, suntem una dintre cele șase universități din Romînia cu bugetul pe plus, nu avem deficit, așa că așteptăm cu răbdare pînă cînd se va realiza un astfel de proiect. În următorii doi-trei ani de zile nu văd că se va reali­za dar acesta este viitorul, inclusiv din raționamente economice. Pînă la urmă vei accepta să îți unești for­țele pentru a deveni performant“, a completat rectorul.

În spatele orgoliilor instituționale

Această problemă a orgoliilor instituționale este și una dintre pie­dicile despre care au ajuns infor­ma­ții în redacția „Ziarul de Iași“. Din diferite surse din instituțiile de în­vățămînt superior am aflat că au existat la un moment dat discuții se­rioase cu privire la o fuziune între UAIC și Universitatea Teh­ni­că „Gheorghe Asachi“. O fuziune care ar fi putut fi realizată din mo­ment ce există cîteva domenii co­mu­ne, în special în zona științelor exacte sau a informatice, însă o fu­ziune care a fost negată de ambele conduceri ale universităților. „Nu cred că s-a discutat concret această problemă. Ideea unirii presupune o acumulare de aspecte pozitive care se susțin reciproc pentru mai bine. Situația este discutabilă pentru că această unire trebuie armonizată și promovată pe o anumită perioadă de timp. Nu este un proces care poate fi forțat, trebuie să vină într-un mod natural, dintr-un cola­bo­ra­re concretă pe anumite proiecte ca­re să cuprindă atît zone de cer­ce­ta­re cît și zone didcatice, admi­nis­tra­ti­ve sau de formare a studenților“, a declarat prof.dr. Irina Lungu, pro­rector responsabil cu imaginea universitară și relații inter­na­țio­na­le. Practic, aceasta sugerează că un pro­iect de comasare a uneia sau a mai multor universități ieșene ar tre­bui să pornească de la o ex­pe­rien­ță anterioară în care acestea și-au pus resursele la comun. Iar aceas­tă experiență, în opinia prof. univ. dr. Irina Lungu, poate fi pro­iec­tul propus de către președintele Consiliului Județean, Cristian Adom­niței, cu numele In­ter­Uni­ver­sitas, în care universitățile ie­șe­ne vor putea să-și adune la comun re­sursele de cercetare într-un spațiu pus la dispoziție de către CJ, în zona Copoului.

Discuțiile au fost prinse de „valul“ crizei

Însă o astfel de discuție, care a atins inclusiv teme precum pro­iec­te de cercetare, s-ar fi purtat deja în­tre rectorii instituțiilor de învă­ță­mînt superior, încă dinainte de a resimți efectele crizei financiare. S-a discutat, concret, despre unirea în­­tr-un consorțiu, iar în acea struc­tu­ră să se realizeze un studiu de fe­za­bilitate privind ideea unei sin­gu­re universități ieșene, fie că s-ar fi fă­cut prin fuziune, absorbție, aso­cie­re sau comasare. „Am avut o discuție dar nu am ajuns la un proiect de­taliat sau coerent. Însă am dorit să realizăm un consorțiu, fără nici un angajament financiar și, dincolo de studiul de feza­bi­li­ta­te, care urma să ne spună dacă ideea este bună sau trebuie amînată, urma să derulăm trei mari proiecte de cercetare și edu­cație împreună. Dar pînă la urmă a venit valul pes­te noi, atît cel al crizei economice cît și cel al unei crize de conștiință proprie a uni­ver­sității noastre, pen­tru că au fost atîtea controverse și discuții, cele mai multe artifi­cia­le, încît am zis că trebuie să rezolvăm problemele specifice și apoi să re­luăm această discuție“, a declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul UAIC.

Se pierde identitatea universităților

Însă dacă la nivel declarativ exis­tă o deschidere față de un pro­iect al unei Universității de Iași, nu toate conducerile instituțiilor de în­vățămînt superior sunt de aceeași părere. Spre exemplu, prof.dr. Va­si­le Vîntu, rectorul Universității de Științe Agricole și Medicină Ve­te­ri­na­ră „Ion Ionescu de la Brad“, sus­ține că structura care funcționează acum, cea de consorțiu, este una su­ficientă în materie de relații in­ter-universitare. „Este un proces ca­re, dacă se va materializa, va fi unul de durată. De zece ani îl avem în discuție și nu am putut realiza nimic pentru că sunt foarte multe variabile care pot fi luate în calcul. În rest, cooperare există, și cu ins­ti­tu­tele și cu universitățile din Iași dar o discuție despre fuziune nu am mai auzit în ultimul timp.“

Pro­fesorul susține faptul că un astfel de proces, în afara beneficii­lor pe care le-ar putea aduce la nivel de competitivitate inter­na­țio­na­lă sau de finanțare, ar putea aduce un ma­re deserviciu uni­ve­rsi­tă­ților: pier­derea identității și a pa­tri­mo­niu­lui. „Este o problemă sen­si­bilă și trebuie tratată ca atare. Nici unul dintre rectori nu își poate asu­ma res­ponsabilitatea de a face ceea ce generații întregi nu s-au gîndit. Tre­buie analizat foarte bine, nu ex­clud nici o variantă, vom participa în continuare la orice discuție, dar nu ne-am propus niciodată să ne pier­dem identitatea pe care o avem și pe care înaintașii noștrii în în­vă­ță­mînt agronomic au creat-o“, a adăugat prof. univ. dr. Vasile Vîntu.

Indiferent de forma pe care o va lua un asemenea proiect, dacă va fi realizat într-un final, va presupune generații de sacrificiu.

Indiferent însă de forma pe care o va lua un asemenea proiect dacă va fi realizat într-un final, acesta va presupune o serie de generații de sacrificiu, atît din punct de vedere administrativ cît și cel al stu­den­ți­lor. „O fuziune poate să ducă și la un coșmar academic. Orice mega ins­tituție se instalează foarte greu pe un proiect care e dificil de la bun în­ceput. Dacă facem o analogie cu ceea ce se întîmplă în mediul corporatist, foarte multe fuziuni dau ra­teu după un an de la formare“, a conchis prof. univ. dr. Vasile Ișan.

Cătălin HOPULELE