Studenții cer bani de acasă pentru tratamente

Criza din sistemul sanitar românesc nu privește doar angajații care ies în stradă cerîn­du-și drepturile ci și pe beneficiarii serviciilor me­­dicale. Studenții ie­șenii, o parte dintre cei care solicită tratamen­tele doctorilor, încă nu au recurs la această for­mă de manifestație și nici împotriva universi­tăților care nu comunică eficient cu Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) nu s-au răzvrătit. De obicei, însă, drumul lor pînă la cabinetul medical are două stații costisitoare. Prima la CAS, iar a doua la ușa secretariatului de la fa­cultatea de care apar­țin, doar pentru ca să vadă cum instituțiile arun­că cu vina dintr-o curte în alta.

În România, calitatea de asigurat a tuturor categoriilor sociale, din­tre care aproximativ 15 procente sînt studenți, este garantată de către Le­gea nr. 95 din 14 aprilie 2006 pri­vind reforma în domeniul să­nă­tă­ții. Conform acesteia, beneficiază de ser­vicii medicale toți cetățenii stabiliți pe teritoriul țării, străinii și apatri­zii, care dovedesc plata taxelor spe­cial colectate pentru sistemul de să­nă­tate. Însă, din totalul acestora, o se­rie de zece categorii sociale au par­te de tratament special. Una dintre aceste categorii o reprezintă studen­ții. Conform articolului 213, alinea­tul a, din Legea nr. 95/2006, „bene­fi­ciază de gratuitate toți copiii pînă la vîrsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani pîna la vîrsta de 26 de ani, dacă sînt elevi, inclusiv absolvenții de li­ceu, pînă la începerea anului univer­sitar, dar nu mai mult de trei luni, ucenici sau studenți și dacă nu reali­zează venituri din muncă”. Aceștia își pot verifica statutul de asigurat oricînd, pe Internet, prin introduce­rea CNP-ului în interfața Sis­te­m­u­lui Informatic Unic Integrat (SIUI) de pe paginile web ale caselor de asigurări.

Un pas înainte și doi înapoi

Pentru ca asigurarea să nu fie doar teoretică, o primă parte din pro­cedură trebuie realizată de universități. Astfel, odată ajunși într-un ca­binet medical, studenții ieșeni sînt la mîna instituțiilor de învățămînt su­pe­rior la care urmează cursurile, de­oarece pentru ca tinerii să beneficieze de gratuitate, acestea trebuie să trimită de la începutul anului uni­versitar datele personale ale celor înscriși. Însă listele în care sînt trecu­te CNP-urile fiecărui cursant sînt, adesea, trimise Casei de Asi­gu­rări de Sănătate din Iași (CAS) cu în­tîr­zi­ere, situație în care studenții sînt puși să-și plătească tratamentul sau consultația, servicii ca­re în mod nor­mal lor le sînt garantate de către sta­tul român. „Ad­mi­nis­trația universită­ți­lor trebuie să fa­că ceva și nu o prea face, asta e pro­blema. Facul­tă­ți­le, ca orice an­ga­ja­tor, ca orice in­sti­tuție pu­blică, trebuie să raporteze studenții pe centre, într-un sistem conform le­gii, cen­tralizat, care este transmis di­rect la ministerul Edu­ca­ției. Este o regulă foarte clară, pe care unele u­niversi­tăți o cunosc și o aplică, iar altele nu, chiar dacă este obligația lor să o facă. Procedura es­te una foar­te sim­plă. Se introduce doar CNP-ul studentului, deci îi ia cinci minute unui funcționar din universitate”, a de­cla­rat dr. Iulian Șerban, pre­șe­din­te­le CAS.

Atunci cînd procedura nu este res­pectată, studenții care apelează la serviciile medicale întîmpină pro­bleme. De exemplu, Vlad Trifan, student în anul al III-lea la Fa­cul­ta­tea de Litere de la Uni­ver­si­ta­tea „A­lexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), a descoperit în ianuarie anul trecut, cînd a ajuns la medicul specialist, că nu este asigurat. Ast­fel, acesta a trebuit să plă­tească con­travaloarea serviciilor medicale, iar explicația din partea reprezentan­ți­lor universității a fost că nu se ocu­pă ei de asigurări. „Se întîmpla anul trecut cînd aveam nevoie de un RMN. Mi-am făcut o programare la clinică și după ce m-am prezentat mi s-a spus că mă costă 600 de lei. Am dat bu­le­tinul, carnetul de student, dar din ne­fericire nu fi­gu­ram la Casa de Asigurări, astfel că am fost nevoit să plătesc suma de 600 de lei integral. Interesîndu-mă la secretariatul de la Litere, mi s-a spus că fiecare student în parte trebuie să meargă anual cu o adeve­rin­ță de student la CAS, pentru că nu este de competența universității”, a declarat acesta.

În aceeași situație s-a aflat și Cristian Cojocariu, student în anul al III-lea la Facultatea de Au­to­matică și Cal­culatoare de la Universitatea „Gheor­ghe Asachi” din Iași (UTI), care a aflat în al II-lea an că nu este asi­gurat. „Aveam probleme cu sto­ma­cul, iar prima da­tă am mers la cabi­netul medical din Campusul «Tudor Vladi­mi­res­cu». De acolo am fost tri­mis la Spitalul Sf. Spiridon ca să fac analize. M-au căutat în baza de date și au spus că aș fi asigurat doar în Botoșani, în județul de unde pro­vin, și că trebuie să merg acolo să rezolv cu asigurarea. Am renunțat și m-am dus la o clinică privată, un­de am fost sfătuit să mă înscriu la un medic de familie în Iași”, a men­țio­nat tînărul. Ne­cesitatea trecerii stu­den­ți­lor, care vin din alte zone la universitățile din Iași, în baza de date a unui cabinet de medicină de familie locală, a subliniat-o și prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, rectorul Uni­versității de Medicină și Far­ma­cie „Gri­go­re T. Popa” din Iași, care susține că, de fapt, aceasta este pri­ma etapă necesară pentru obținerea ca­li­tății de asigurat, de­oa­rece „degeaba fur­ni­zăm noi datele dacă nu sînt înscriși la un medic. Datele le trimitem la în­ce­pu­tul anului universi­tar, dar nu în­seam­nă că studentul res­pec­tiv be­neficiază de ser­vi­cii sani­ta­re dacă nu es­te înscris. A­ces­tea con­firmă că persoana respectivă stu­diază la noi, iar în momentul în ca­re tînărul vede că nu apare asigurat, el își ia o adeverință care o de­pu­ne și pe baza acesteia îl identifică CAS-ul.”

Însă, dacă la începutul anului uni­versitar, studentul duce la medicul de familie o adeverință care să de­monstreze că urmează cursurile u­nei facultăți, acesta primește rețe­te și trimiteri, chiar dacă pe platforma SIUI figurează neasigurat. „Eu, da­că am la dosar adeverința de student a persoanei, îi dau tratament. Pro­ble­ma celor neasigurați apare la clinici, un­de se verifică pe loc dacă CNP-ul figurează în baza de date a CAS. În acest caz, studentul merge acolo cu adeverința și cu buletinul și plătește asigurarea” a declarat Adri­ana Luca, medic primar specializat pe medici­na de familie. La fel se întîmplă și în unitățile de primire ale urgen­țe­lor medicale.

Odată ajuns pacientul, in­di­fe­rent de statutul său, acestuia i se oferă ini­țial ajutor, urmînd ca mai apoi să fie verificat. „În caz de ur­gen­ță nu con­tează dacă este asigurat sau nu. Este consultat și tratat în funcție de ur­gen­ța pe care o are. Dacă figurează neasigurați și dacă sînt internați, plă­tesc asigurările semestrial sau tri­mes­trial, însă nu am avut astfel de ca­zuri decît la elevii implicați în accidente rutiere și care au necesitat spi­talizare, dar atunci plătește cel vi­no­vat”, a declarat asistenta de tură de la Spitalul de Urgențe „Sfîntul Ion” din Iași.

La Agronomie sănătatea are prioritate

Motivele pentru care listele nu ajung la CAS sînt diferite. Anul tre­cut, la UAIC, studenții se plîngeau de faptul că medicul din campus nu poate elibera mai multe trimiteri decît norma stabilită prin lege și de faptul că, odată ajunși la control, erau trimiși la CAS deorece figurau neasigurați pe platforma SIUI. Anul acesta, principalul motiv care a determinat întîrzierea listelor a fost de ordin tehnic. Practic, dacă în anii an­te­riori situația era trimi­să la CAS de către o singură persoană din universitate, în­ce­pînd de anul acesta, datele sînt di­rec­țio­nate de către fie­ca­re facultate în parte. „Problema pe ca­re am avut-o anul acesta este din cau­za faptului că datele se trimit la CAS printr-un e-mail, iar anul acesta o altă persoană s-a ocupat de transmiterea lor și astfel s-a schimbat e-mail-ul administratorului respectiv. Din cauza asta s-a întîrziat procesul cu două luni”, a declarat Cristina Hanganu, secretar șef al Facultății de Economie și de Administrare a Afacerilor de la UAIC.

Aceleași impedimente au fost întîmpinate și de către studenții de la UTI, însă, în cazul acestora, si­tua­ția este legată mai degrabă de ce­tă­țenia studenților decît de probleme de ordin tehnic. Astfel, cazurile ce­le mai dese au fost înregistrate în rîn­dul studenților basarabeni, deoa­re­ce aceștia au comunicat, personal, da­t­ele cu întîrziere universității. „Stu­den­ții basarabeni nu au venit de la începutul anului universitar și atunci baza de date a fost trimisă mai greu”, a declarat dr. Dan Leca, me­dic primar în Campusul din „Tu­dor Vladimirescu”. În astfel de si­tu­ații, soluția studenților este de a solicita la secretariatele facultăților adeverința care să ateste că ur­mea­ză cursurile unei facultăți, pentru ca să se asigure personal că la ur­măt­oa­rea vizită la cabinetul medical nu vor fi puși să scoată iar bani din buzunar. „Studenții trebuie doar să-și cea­ră drepturile pentru că altfel oa­me­nii de la conducere nu se uită la ei. So­lu­ția este să dea în judecată universitatea și are șanse de cîștig, într-un stat cu o justiție normală. În Ro­mâ­nia nu este ceva sigur, deciziile ju­ri­di­ce fiind în contradicție cu legea. Altfel spus, legea le va da dreptate, dar justiția nu”, a apreciat dr. Iulian Șerban, președintele CAS.

Mai mult, acesta susține că nu toate instituțiile de învățămînt su­pe­rior din Iași au avut studenți cu astfel de probleme. Da­că Univer­si­ta­tea de Științe Agricole și Medicină Ve­terinară „Ion Ionescu de la Brad” a trimis în fiecare an, la timp datele tinerilor care îi urmează cursurile, „problematic a fost cazul UAIC, ca­re nu le-a trimis la timp, însă pentru că s-au făcut presiuni din partea studenților, situația s-a schimbat. Conform legii, universitatea certifi­că un student și nu noi”, a conchis dr. Iulian Șerban.

Iulia CIUHU

Mădălina OLARIU