Universitățile ieșene își încuie plagiatul în arhive
Honoris fără Causa 25 februarie 2013 Niciun comentariu la Universitățile ieșene își încuie plagiatul în arhive 58Pe masa Ministerului Educației Naționale (MEN) a trecut, la fiecare schimbare a conducerii, cîte-o nouă serie de inițiative. În timpul mandatului lui Daniel Funeriu, după aprobarea Legii nr. 1 a Educației Naționale (LEN) din ianuarie 2011, la nivelul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de atunci s-a propus crearea unei baze de date naționale pe care să se publice toate lucrările de doctorat susținute în universitățile din țară. Gîndită ca o preîntîmpinare a eventualelor cazuri de plagiat, platforma a rămas blocată în stadiu de proiect pînă anul acesta, cînd actualul minister a anunțat că inițiativa va fi dusă pînă la capăt printr-o investiție de mai bine de 20 de milioane de lei. Deși în prezent, în universitățile ieșene de stat plagiatul e văzut mai degrabă drept o „isterie”, majoritatea conducătorilor instituțiilor de învățămînt superior nu refuză ideea unei astfel de biblioteci virtuale. Asta atîta timp cît ea nu caută să prindă hoții printre studenți, ci să-i facă să-și numere singuri dinainte rîndurile luate cu „copy – paste”.
Unul dintre autorii conceptului bazei de date, prezentat acum doi ani, ministrul delegat pentru învățămînt superior, Mihnea Costoiu, declara la sfîrșitul lunii ianuarie, într-un interviu acordat „Opiniei vechi”, că utilizarea de programe antiplagiat nu rezolvă problema furtului intelectual, pentru că „acestea funcționează pe baza unei verificări plecînd de la o bază de date existente”.
La ora actuală, singurele variante electronice ale lucrărilor de doctorat susținute în România se află la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), însă nu există o platformă comună pe care să fie publicate. Asta în condițiile în care, conform articolului 168, alineatul 9 din Legea Educației Naționale din 2011, „teza de doctorat este un document public” și trebuie publicată pe un site administrat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățămîntului Superior, a Cercetării, Dezvoltarii și Inovării (UEFISCDI) împreună cu anexele sale. „Era o prevedere a fostului Consiliu General al CNATDCU, care însă nu mai este în vigoare, care spunea că toate tezele de doctorat trebuie postate pe respectiva platformă. S-a creat acel site și venise un Ordin de Ministru care preciza faptul că tezele trebuie înaintate la minister, la comisiile superioare, nu doar în format scris ci și în format electronic. Nu s-a mai aplicat nicăieri în țară pentru că această prevedere a fost abandonată”, a explicat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași. Astfel că la ora actuală lucrările absolvenților celui de-al treilea ciclu de studii din procesul Bologna sînt păstrate de fiecare universitate în diverse forme.
O variantă complicată
La UAIC, spre exemplu, conducerea universității se bazează pe eficiența păstrării documentelor în arhiva bibliotecii proprii precum și cea a Bilbliotecii Centrale Universitare (BCU). „Cel care are nevoie să se documenteze dintr-o teză de doctorat nu are decît să meargă la arhivă sau la BCU unde găsește toate tezele de foarte mulți ani. Lucrările rămîn acolo cîțiva ani buni. De ce am avea nevoie de o centralizare virtuală a lor? Nu știu ce se vrea cu acest proiect, însă sînt destul de sceptic în privința lui”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan. De aceeași părere este și conducătorul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionecu de la Brad” (USAMV) din Iași, prof. univ. dr. Vasile Vîntu, care crede că lucrările pot fi analizate virgulă cu virgulă în arhivă, dar că nu trebuie uitat faptul că există suficiente mijloace de transpunere în formă electronică. „Nu le avem noi, e adevărat, dar dacă vrem să facem asta, putem, fără a deteriora lucrarea. Nu spun că vom lua tezele din 1915 să le transpunem în format digital. Va fi vorba de acele lucrări care ridică semne de întrebare în privința originalității, acelea vor fi scanate și analizate”, a declarat rectorul USAMV.
Părerile sînt, însă, împărțite cînd vine vorba de procesul de scanare a unui volum destul de mare de teze de doctorat. Astfel, din partea conducerii UAIC se ridică semne de întrebare în ceea ce privește disponibilitatea Guvernului de a acorda universităților fonduri suficiente pentru a pune la punct o platformă online cu aceste lucrări. „Noi venim tot felul de idei de felul acesta, dar nu ne gîndim că pentru a încărca toate aceste date pe o platfomă electronică este nevoie de personal, iar personalul suplimentar necesită cheltuieli în plus față de cele programate. Prin urmare, nu știu în ce măsură această platformă electronică este una utilă. În loc să rezolvăm problemele, le complicăm”, a adăugat rectorul UAIC.
Fără prejudecăți
Chiar dacă scopul inițial pentru care a fost proiectată această bază de date a fost detectarea de materiale suspecte de plagiat, în urma seriei de personalități implicate în astfel de conflicte, există încă varianta folosirii unui asemenea site drept bibliotecă virtuală mai curînd decît program împotriva furtului intelectual. „Ar fi o soluție în ceea ce privește difuzarea informațiilor. Este mult mai ușor, atunci cînd faci o cercetare într-un anumit domeniu, să le găsești pe o platformă online. Dacă este văzută ca o soluție antiplagiat, nu mi se pare în regulă. Dacă se fac lucrurile împotriva a ceva și nu pentru ceva, nu se obține nimic. Eu văd proiectul util în primul rînd pentru că rezultatele unor cercetări devin vizibile în felul acesta, ori lucrările de doctorat se materializează prim cumulul unor studii, e altceva să le poți accesa, consulta și, doar în subsidiar, verifica de plagiat. Dacă ne axăm pe aspectul acesta negativ, mai bine nu mai construim din capul locului”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) din Iași.
În condițiile în care universitățile ieșene au primit deja spre testare mai multe softuri antiplagiat, reprezentanții instituțiilor de învățămînt superior sînt de părere că acestea nu sînt încă îndeajuns de dezvoltate încît să identifice corect cazurile de plagiat. „Softurile care există pe piață acum sînt în stare cel mult să orienteze, dar nu să elimine plagiatul, pentru că au rezultate paradoxale. Unul din softurile pe care le-am încercat noi în universitate funcționa în așa manieră încît dacă absolventul avea rezumatul scris în limba engleză și restul lucrării în română, programul aprecia că este un caz de auto-plagiat, pentru că rezumatul, evident, exprima conținutul tezei pe scurt”, a explicat rectorul UMF.
Programe cu bucluc
Astfel de programe funcționează și la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iași (TUIAȘI) de trei ani. Acestea compară conținutul documentelor din mai multe baze de date existente în mediul virtual la ora actuală. „Ceea ce trebuie să înțeleagă toată lumea este că aceste softuri nu rezolvă problema. Cei de care depinde originalitatea unei lucrări sînt autorul și conducătorul tezei. Originalitatea materialului nu se sprijină în aceste platforme care nu pot decît să scoată la iveală niște derapaje de natură etică, dacă ele apar”, a declarat prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, prorector responsabil cu activitatea didactică. Deși pot garanta pentru originalitatea lucrărilor pe care le supraveghează personal, cadrele didactice din universitățile ieșene nu-și pot asuma și munca tuturor celorlalți coordonatori. „Sigur că trebuie să avem și încredere în colegi, există un document pe care-l semnează fiecare îndrumător de lucrare de doctorat prin care își asumă originalitatea materialului respectiv, alături de candidat. La disciplina mea de exemplu sînt convins că nu există derapaje pentru că știu ce cuprind lucrările. N-aș putea spune că trebuie să fim atît de neîncrezători dar trebuie să existe și un mijloc electronic de verificare, pentru a ne feri inclusiv de gestul involuntar, poate neinstruit al plagiatului”, a menționat prof. univ. dr. Vasile Vîntu.
Și la USAMV s-au testat o serie de softuri de verificare a lucrărilor din ultimii doi-trei ani, însă conducerea are rezerve în privința achiziționării unui astfel de program care să funcționeze în întreaga universitate. „A existat o astfel de inițiativă a unui concern din Polonia, am primit și noi pentru testare programul dar trebuie să așteptăm pînă avem certitudinea că produsul respectiv funcționează, că nu este vorba de o speculație în scop comercial. Nu putem face cheltuieli inutile pentru softuri despre care nu știm sigur că evidențiază lucruri utile. Atîta timp cît ministerul va duce la bun sfîrșit proiectul platformei, ceea ce sperăm să se întîmple, acela va deveni modul în care vom valida că lucrurile sînt în regulă, necopiate”, a adăugat prof. univ. dr. Vasile Vîntu.
La UAIC, pe de altă parte, la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, funcționează un program de verificare a tezelor care stabilește proporția din conținutul unei lucrări de doctorat, precum și licență ori disertație care provine din alte teze existente în toate bibliotecile online. Astfel că punerea la punct a unei baze de date românești nu intră în planurile universității la ora actuală. „Nu e rău, în principiu, să fie o platformă cu tezele de doctorat fiindcă avem atît de multe surse electronice, mai ales atunci cînd doctorandul trebuie să se lămurească în privința stadiului cercetării, să nu mai fie nevoit să răscolească toate bibliotecile și să aibă la dispoziție o asemenea bibliotecă electronică. Însă eu nu cred în așa ceva. Importante sînt bazele de date științifice internaționale pentru cei care doresc să cerceteze o temă, nu platformele care reunesc tezele de master sau doctorat. Accesul la ceea ce se produce în lume în materie de știință, cultură este vital, nu să faci o arhivă cu fel de fel de lucrări de la noi”, e declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan.
***
În universitățile ieșene de stat frica de plagiat pare să nu fi fost vreodată o mare problemă. În schimb, conducătorii instituțiilor de învățămînt superior nu ar refuza implementarea proiectului MEN referitor la baza de date pentru doctorate, decît în cazul în care prețul pentru crearea acestei platforme ar fi plătit de universități. Cît despre plagiat, postarea pe un site a tezelor ar putea, cel mult, să responsabilizeze autorii, însă, după cum apreciază și rectorii ieșeni, „mentalitatea nu se poate schimba prin lege”.
Cătălina DOBROVICEANU
Anca TOMA/strong>
Adaugă un comentariu