Clocotul furtunilor subpămîntene

Cînd vine vorba despre dezastre naturale, cutremurul reprezintă cea mai mare catastrofă în lupta oamenilor cu puterea naturii. Seismele care au avut loc în august, în Italia, unde s-au pierdut 267 de vieți, printre care și 12 români, au trezit amintiri negre supraviețuitorilor cutremurului din 1977 care a avut loc în România. Indiferent de cum se manifestă natura, fie printr-un cutremur, o erupție de vulcan sau un tsunami, oamenii nu pot face nimic să prevină ceea ce urmează să se întîmple. Astfel de catastrofe, precum cutremurele, au avut loc pe tot globul, însă în unele țări au existat atît de multe victime, iar orașele au fost atît de distruse încît a fost nevoie de ani de zile pentru reconstrucția lor.

Definit drept o mișcare de sub­duc­ție (n.r. scufundare a crustei oce­anice sub o placă litosferică adia­centă) a plăcilor tectonice, un se­ism are două valori de măsurare: Sca­ra Richter, pentru magnitudine, și Sca­ra Mercalli, ce stabilește intensitatea unui cutremur pe baza ob­ser­vațiilor personale și subiective, din timpul lui. Denumite acum cî­te­va secole „furtuni subpămîn­te­ne”, cutremurele au fost cauza dis­pariției a sute de mii de oa­meni. Prinși sub dărîmături, unii nu au mai fost găsiți niciodată. Peste rui­ne­le în care au fost îngropați de vii s-au construit alte clădiri, iar orașe întregi au fost nivelate sau mă­tu­ra­te de tsunamiuri, rămînînd doar amintirea a ceea ce a fost cîndva odată acolo.

Cel mai puternic cutremur în­re­gistrat vreodată de cînd există teh­no­logia de monitorizare a cu­tre­mu­relor a avut loc în Chile. Pe 21 mai 1960, într-o sîmbătă, oamenii au pu­tut vedea pe cerul senin niște lu­mini circulare în culorile curcu­beu­lui. Imediat după aceea, pămîntul s-a cutremurat. În sudul țării, pe lîngă orașul chilian Valdivia, pri­mul cutremur a avut o magnitudine de 7,5 grade pe scara Richter.

Lumini prevestitoare de dezastru

Cel mai puternic cutremur în­re­gistrat vreodată de cînd există teh­no­logia de monitorizare a cu­tre­mu­relor a avut loc în Chile. Pe 21 mai 1960, într-o sîmbătă, oamenii au pu­tut vedea pe cerul senin niște lu­mini circulare în culorile curcu­beu­lui. Imediat după aceea, pămîntul s-a cutremurat. În sudul țării, pe lîngă orașul chilian Valdivia, pri­mul cutremur a avut o magnitudine de 7,5 grade pe scara Richter. Case pră­bușite, poduri căzute și comu­ni­ca­ţii întrerupte. Cînd chilienii încercau să se organizeze şi să trimită ajutoare în zonele afectate, duminică, 22 mai, în jurul prînzului, a urmat un al doilea cutremur, cel mai ma­re înregistrat vreodată: 9,5 grade pe scara Richter și a durat aproximativ zece minute.

Tot ce a rămas în picioare sîm­bă­tă, a fost ras de pe suprafaţa pă­mîn­tului duminică. Tsunamiuri cu valuri care au ajuns de peste 25 de metri au măturat aproximativ 400.000 de km pătrați. Unele vase au fost găsite la 1,5 km distanţă faţă de port, pe uscat, iar rîul San Pedro a fost blocat, inundînd totul în jur. Cea mai gravă consecință a fost explozia vulcanului activ Pu­ye­hue care a făcut 50.000 de victime și a lăsat 2.000.000 fără adă­post. Reconstrucția întregii țări a durat cîțiva ani și a costat aproximativ 422 milioane de dolari, cu fonduri alocate, printre alţii, și de Statele Unite ale Americii.

Un cutremur pe zi

Cînd pronunți cuvîntul cutre­mur, primul gînd care îți apare ine­vitabil în minte este China. Locui­to­rii s-au obișnuit deja ca cel puțin o dată pe zi pămîntul să le tremure pe sub picioare. Deși bilanțul pier­de­rilor nu a fost niciodată publicat, unul din cele mai mari cutre­mu­re din China a făcut aproximativ 655.000 de victime, considerat și cel mai cumplit din secolul al XX-lea. Avînd o magnitudine de peste 8,3 grade pe scara Richter, cutremurul din Tangshan a dărîmat 650.000 de locuințe, sute de mii de oameni ca­re dormeau în paturile lor au murit pe loc, sute de mii au fost răniţi şi mii de decese au fost provocate ulterior de răni şi boli. Principalele maladii care au aparut au fost febra tifoi­dă, dizenteria, gripa şi encefalita, iar toate cele patru spitale din Tan­g­shan s-au dărîmat pe loc, odată cu toți oamenii dinăuntru.

O zi mai tîrziu, cînd forțele de ordine încercau să îi caute printre dărîmături pe supraviețuitori, un nou cutremur, care avea 7,1 grade pe scara Richter, a lovit în aceeași zonă distrugînd aproape toate căi­le de acces către oraș. Liniile telefoni­ce şi radio au fost distruse şi lo­cu­i­torii capitalei chineze, Beijing, au aflat de cutremur abia după cîteva ore. În timp ce supravieţuitorii săpau printre ruine încercînd să mai salveze ră­niţi sau să-şi recupereze obiectele, cu­tre­murul cu magnitudinea de 7,1 a lovit nemilos, spulberînd aproape tot ce mai rămăsese în picioare. Dau­nele au fost atît de mari încît re­construcția orașului a durat apro­ximativ zece ani.

Cel mai recent cutremur care a intrat rapid pe lista celor mai puter­nice seisme din istorie a avut loc în Italia. Pe data de 24 august, ora­șul Amatrice a fost transformat în­tr-un deșert de ruine care se întin­de cît vezi cu ochii. Ceasul din turnul orașu­lui s-a oprit la ora trage­diei, 03.36, oră la care cei mai mulți dintre oameni au fost în­gro­pați în somn, de vii, sub dă­rî­mă­tu­rile caselor ca­re le servea drept adăpost de zeci de ani. „A fost în­fri­coşător, a fost o miş­care foarte in­tensă, totul se mişca şi nu ne pu­team ridica. Am rămas fără curent electric, nimeni nu ve­nea să ne sal­veze”, a declarat un localnic pentru BBC.

Cu o magnitudine de 6 grade pe scara Richter, seismul a avut epicentrul în orașul Accumoli şi a du­rat două minute şi jumătate, ur­mat apoi de peste 200 de replici dintre care una care a măsurat 5,4 grade pe scara Richter și care a avut o durată de două minute. Potrivit experţilor, seismul a avut o putere de distrugere simi­la­ră cu 1.200 de tone de TNT.

Și astăzi echipele spe­cializate încă caută să gă­sească victimele îngro­pa­te sub dărîmături. Guver­nul a anunțat 267 de persoane decedate, printre ca­re 12 români, și 400 de ră­niți. Cele mai afectate orașe sînt în prezent Amatrice, Arquata, Accumoli şi Pescara del Tronto. În urma tragediei, guvernul italian a hotărît ca data de 27 august să fie zi de doliu național.

România, sub ruinele trecutului

Seismul care a avut loc anul acesta pe data de 24 septembrie a trezit amintiri în­tu­ne­cate supra­vie­țuitorilor cutremului din 4 mar­tie 1977, catalogat drept cel mai puternic seism care a lovit Româ­nia în secolul al XX-lea. Cu o magnitudine de 7,2 pe scara Richter, acesta s-a soldat în acea perioadă cu 1.500 de victime, au fost răniți 11.000 de oameni și au fost avaria­te peste 33.000 de clădiri din ma­jo­ri­tatea orașelor din țară. Cu o du­ra­tă de 56 de secunde, acesta a lă­sat fără adăpost mii de oameni atît din țara noastră, cît și din Bul­ga­ria. Numeroși artiști români prin­tre care Toma Caragiu și Doina Ba­dea și-au pierdut viața sub dărî­mă­turile vechilor clădiri.

Predicțiile pentru România, în viitorul apropiat, nu aduc vești foar­te bune deoarece experții preco­ni­zea­ză un cutremur de peste 7,5 grade pe scara Richter, care va avea loc în Vrancea și care va afecta toată partea de sud și nord-est a țării. Cel mai mare pericol îl reprezintă clă­dirile vechi, care au fost lăsate în pa­ragină și sînt semnalate cu bu­li­nă roșie. În Bucu­rești, în Centrul Vechi, încă există oa­meni care locuiesc în astfel de clădiri și nu doresc cu niciun chip să se mu­te sperînd să aibă noroc să nu se dă­rî­me casa nici la următorul cu­tre­mur, găsind adăpost sub tocul ușii.