Fiecare ciudăţenie îşi are propriul muzeu

Există muzee în care expozițiile sînt compuse din solnițe, zgărzi de cîine sau chiar din cartofi prăjiți și burgeri. Toate acestea, dar și altele, au făcut posibilă apariția unor săli pline cu ciudățenii, deloc convenționale pentru un loc care se vrea a fi cultural. În loc de tablouri cu Mona Lisa, poți descoperi imaginația bizară din spatele artei secundare, într-un muzeu care a adunat, intenţionat, cele mai urîte picturi din lume. Alte galerii s-au transformat mai degrabă în bazare unde poţi să găseşti pantofi, lenjerie intimă purtată sau chiar toalete, de diferite forme şi culori, bătute în pietre preţioase sau suflate cu aur. Dacă în trecut muzeele erau văzute ca nişte locuri în care poţi să găseşti diverse obiecte de artă, culturale, care arătau istoria unei civilizaţii, astăzi, unele dintre ele au devenit un soi de temple în care oamenii îşi pot aduce orice lucru le trece prin cap deoarece poţi să fii sigur că undeva sigur s-a inventat un muzeu pentru el.

Din prea multă pasiune, unele o­biecte se pot transforma în ex­po­na­te de artă. Un arheolog a adunat în 30 de ani, pes­te 20.000 de solnițe de sa­re și de pip­er, dintre care u­ne­le se pare că ar data din secolul al XV-lea. Muzeul Solnițelor din Te­nne­sse găz­duiește și cea mai mare co­lec­ție a rîș­nitelor de piper, cu forme de ba­nană sau de păpușă. O altă co­lec­ție de lucruri mărunte se află în O­kla­homa și anume, Muzeul Bri­che­te­lor, cu peste 20.000 de exemplare, cu ben­zină sau gaz, în diferite forme – i­ni­mă, om, minge. Sînt și muzee pentru amatorii alimentelor fast-food, un­de poți învăța despre istoria cîr­na­ți­lor de porc, a tăițeilor japonezi sau a sa­lamului italian. Muzeul burgerilor din Florida, Statele Unite ale A­me­ri­cii, are o colecție de 500 de astfel de preparate diferite, adunată în 23 de ani, aici găsindu-se și ceasuri, ca­len­dare sau prosoape.

Din anul 2008, belgienii s-au gîn­dit să dedice un muzeu cartofilor prăjiți, unde poți afla toate se­cre­te­le acestui aliment și al sosurilor care se pun peste el. De asemenea, e­xis­tă și temple dedicate dulciurilor, cum ar fi Muzeul Ciocolatei, des­chis din anul 1993, în Germania. Clă­di­rea a­rată ca un castel, în care se gă­sesc fîntîni de ciocolată și arbori de ca­cao, iar muzeografa îți va po­vesti des­pre cultura ciocolatei din în­trea­ga lume. Un astfel de muzeu au și spaniolii, în Barcelona, care pre­zin­tă drumul ciocolatei din America de Sud pînă în Europa. Biletul de in­trare este făcut din ciocolată, iar pe el este imprimat steagul țării din ca­re vine vizitatorul și mesajul „Bine ai venit” în limba natală, după ca­re primești o băutură mayașă din ca­cao. Printre statuetele de ciocolată există una a lui Don Quijote, luptîndu – se cu morile de vînt, una a lui Messi, celebrul fotbalist argentinian, sau ale personajelor din de­se­nele animate, cum ar fi Tom și Je­rry, Asterix și Obelix. Pe lîngă statu-ete, sînt realizate machete ale clă­di­rilor din Barcelona, cum ar fi bi­serica „Sagrada Familia” sau Ar­cul de Triumf. Tot aici vei învăța că au crescut cîndva bani în copaci, de­oarece strămoșii mayași foloseau boa­bele de cacao ca monede. Vi­zi­tatorii spun că cel mai impresioant exponant de aici este cutia care con­ține 90.090 de bomboane de cio­co­lată, construită în 2002 la Chicago.

Arta născută din emoții

Unii fondatori ai muzeelor s-au inspirat din trăirile emoționale a­tunci cînd le-au creat, gîndindu-se că și sentimentele au nevoie de un loc în care să fie păstrate. Probabil că așa au procedat și cei care au des-chis în anul 2010 Muzeul Re­lațiilor Eșuate, mai întîi în Zagreb, capitala Croației, și apoi în Los An­ge­les. Directorul Elana Stojkovski spu­nea că: „Au existat un el şi o ea, Olinka Vištica şi Dražen Grubišić care, cînd s-au despărţit, n-au şti­ut ce să facă cu lucrurile luate împreună. Pen­tru că doreau să scape de ele într-un mod creativ, au decis să facă un mu­zeu”. Astfel s-a inițiat un loc în ca­­re oamenii să-și doneze, anonim, ma­teriale care le amintesc de fosta re­lație, în scopul de a trece mai u­șor peste decepția emoțională. Clă­direa are opt camere, în ca­re sînt expuse peste 250 de obiecte, reînnoite complet odată la doi ani, iar fiecare ex­po­nat are scrisă pe un bi­lețel po­vestea proprietarului, tra­du­să în opt lim­bi, în variantă audio și tipărită. A­ici gă­sești scrisori, ju­că­rii de pluș, rochii de mireasă sau chiar hîrtie i­gienică. Con­form in­di­cațiilor, o fe­meie a do­nat bluza pur­tată în zi­ua în care so­țul a părăsit-o, un bărbat a adus to­porul cu care a distrus mobila fostei iubite, iar ci­ne­va a lăsat do­pul șam­pa­ni­ei ce a bă­ut-o în ziua în care a a­flat că vi­ito­rul soț o înșela. Cu­nos­cut și ca Mu­zeul inimilor frîn­te, aici se adună zilnic peste 100 de vizitatori, în 2011 primind premiul Ke­nneth Hudson pentru „cel mai i­no­vativ mu­zeu”.

Un o­landez l-a iubit atît de mult pe Tom, motanul său galben, încît a deschis în 1990 Ca­bi­ne­tul Pi­si­ci­lor din Amsterdam, un mu­zeu în me­­moria lui. Pereții sînt plini cu de­­se­ne, postere și cu lucrări semnate de pictori celebri, cum ar fi Pi­ca­sso. Totodată, vizitatorii pot admira ce­le cinci pisici reale care locuiesc a­co­lo. Locuitorii din Ku­chi­ng, care se traduce „orașul pisicilor”, au pus ba­ze­le Muzeului Pisicii ca sim­bol al recunoștinței pentru aceste feline. Vi­zitatorii pot admira peste 2000 de statuete – pi­sici sau exponate mu­mificate din Egipt, dar și celebrele jucării Hello Kitty. Chiar dacă nu pi­sicile sînt te­ma Muzeului Ermitaj din Mos­co­va, aici ar fi, în prezent, pes­te 70 de feline. Se spune că re­gi­na Elisabeta a Rusiei a adus pisici în palat pentru a îndepărta ro­ză­toa­rele, iar ad­ministratorul din pre­zent le a­dop­tă pe ce­le fără stăpîn, ele lo­cu­ind în subsolul clădirii.

Din orori în „frumuseți noi”

Lucrurile din sfera in­ti­mă au de­venit su­biec­tul u­nor galerii atît din A­me­ri­ca, cît și din Europa. Ast­fel, Mu­zeul Menstruației din Wa­shing­­ton pre­zin­tă istoria ab­sor­ban­­telor și a ritualurilor prac­ticate de fe­me­ile în această pe­ri­oa­dă, în­ce­pînd din Antichitate, iar Mu­zeul Chi­lo­ților are peste 140 de ar­ticole co­lec­țio­na­te din secolul al XX-lea, di­recto­rul considerînd că prin a­ceas­tă ex­punere se arată e­voluția fe­meii în societate, care nu își mai as­cund lenjeria intimă ca al­tădată. În categoria celor mai ne­o­bișnuite mu­zee se în­cadrează și Mu­zeul In­ter­național al To­a­le­te­lor, în­ființat în 1979, în capitala Indiei, New Delhi. Exponatele ur­mă­resc istoria toa­le­telor încă din anul 3000 î. Hr. și modul în care a evoluat designul lor, iar printre nu­meroasele closete şi mo­biliere de baie, se gă­sește o replică a to­a­letei regelui Ludovic al XIII-lea și hîrtie i­gie­nică din 1800. O­biec­ti­vul acestei expoziții este îm­bu­nă­tățirea igienei, această idee abordînd-o și un fost instalator, care du­pă ce s-a pensionat, a făcut din ga­rajul lui un muzeu cu 1000 de ca­pace de toalete, fiecare cu model diferit.

Amsterdam poate fi con­si­de­ra­tă capitala muzeelor atipice, aici fi-ind numeroase galerii cu piane, brîn­ză, marijuana, tatuaje. Doi profesori de anatonomie din Amsterdam au pus bazele Muzeului Vrolik, ce găzuiește figurine cu anomalii, sche­lete și cranii, fetuși cu mal­for­mații în borcane cu formol și organe a­fectate de purtarea corsetului din secolul al XIX-lea. In­dus­tria pompelor funebre l-a inspirat pe un a­merican să deschidă Mu­ze­ul Na­țional de Istorie a Fu­ne­ra­ri­ilor în orașul texan Houston. Într-un spa­țiu de 4.000 de metri pătrați, sînt ex­puse sicrie cu forme de pește, a­vi­on, sau pasăre; există și reconstituirea unui atelier de coșciuge din anul 1900, expozițiile avînd te­me diverse, precum ritualul de în­mor­mîntare a papilor sau arta îm­băl­să­mării cadavrelor din Răz­bo­iul Ci­vil. În Barcelona se află Muzeul Tră­surilor Funerare, unde turiștii pot vi­zita gratuit colecția de 12 ex­po­nate, care au fost utilizate în seco­lul al XIX –lea.

Nici țara noastră nu este stră­ină de astfel de expoziții. În județul Gorj a fost inaugurat în 2012 Muzeul Crucilor, unic în Europa, unele a­vînd o vechime de peste 130 de ani. La Harghita, Muzeul pălăriilor din paie adăpostește 150 de articole. A­ici s-ar afla cea mai mare pălărie din lume care poate fi purtată, a­ceasta avînd doi metri. La în­ce­putul acestei luni, s-a deschis în Bu­cu­rești Muzeul Kitschului, unde sînt a­pro­ximativ 200 de obiecte, printre ca­re mileuri, celebrul bibelou – pește de pe televizor, carpete cu Răpirea din Serai, dar şi alte lucruri pe care bunicile noastre le adunau cu grijă şi le lăsau la ve­dere, trans­formînd, cîteodată, propria sufragerie într-un mic muzeu.

Antonela TĂNĂSELEA