Formula 1, competiția cu motorină în vene

Mașinile ușoare cu motoare mici controlate cu mare atenție de piloți care încearcă să îmblînzească sute de cai putere sînt urmărite de către pasionații de mașini în fiecare an încă din 1950, cînd a avut loc pentru prima dată o cursă de Formula 1 (F1). Anul acesta, pe 11 octombrie a avut loc Marele Premiu de Formula 1 al Rusiei care s-a organizat la Soci și care a fost cîștigat de către Mercedes.  Lewis Hamilton este pilotul care a condus mașina nemțească a doua oară către titlul mondial la constructori. Ghinionul lui Kimi Raikkonen, pilotul celor de la Ferrari, care s-a lovit în timpul cursei cu Valtteri Bottas și a fost penalizat cu 30 de secunde, i-a  făcut pe cei de la Mercedes campioni.

Accidentul care i-a adus lui Kimi Raikkonen penalizarea din par­tea Federației Internaționale a A­utomobilului (FIA) este unul mi­nor, care nu a adus multe pagube. Pe pistele circuitului sute de ac­ci­den­­te au avut loc. Se crede însă că cel mai grav s-a produs în anul 1994 în Imola la Marele Premiu al Sta­tu­lui Marino cînd Ayrton Senna nu a putut să-și mai controleze mașina. Avea 218 km pe oră, iar în primul vi­raj al celui de-al șaptelea tur al cur­sei s-a izbit de un zid de beton, că­ruia nu i-a supravețuit. Cu o zi î­na­inte pe același circuit Roland Ra­tz­enberger a murit pentru că aripa din față a monopostului său (n.r. nu­mele mașinilor din F1) s-a rupt in­trînd cu viteză în zidul de pro­tec­ție.

Austriacul Niki Lauda a avut parte de cel mai spectaculos accident de la F1 care a avut loc pe circuitul de la Nurburgring din Ger­ma­ni­a. Monopostul acestuia a devenit o torță aprinsă după ce s-a izbit de un parapet. A avut mult de suferit în urma accidentului, însă viața sa a fost salvată de medici, iar după a­ceas­tă întîmplare a devenit campion mondial la F1 de do­uă ori, în 1977 și 1984.

Două mașini, un singur circuit

Formula 1 are la fel de mulți te­lespectatori ca Jocurile Olimpice și Campionatul Mondial de Fot­bal, competiții care se desfășoară o da­tă la patru ani, fiind televizată în pes­te 200 de țări. Acest lucru se în­tîm­plă pentru că la ambele com­pe­ti­ții din F1 – Campionatul Mondial al Piloților și Campionatul Mon­dial al Constructorilor, se des­fă­șoa­ră în paralel, iar cei care le ur­mă­resc cu interes pe amîndouă nu sînt puțini. Se pare că doar cei care gă­sesc „re­țeta” cea mai bună în con­stu­cția unui monopost și fi­nan­ța­rea ne­cesară ajung să participe în cam­pionatele F1 și bineînțeles cei care obțin super licența de la FIA.

Regulile după care trebuie con­stuit monopostul sînt unele stric­te, iar abaterea de la acestea duce la des­calificare. Acesta nu trebuie să fie mai lat de 180 cm, mai înalt de 95 cm și să nu cîntărească mai puțin de 620 de kg cu greutatea pi­lotului inclusă. Motoarele sînt turbo, însă nu au voie să depășească ca­pa­ci­ta­tea cilindrică de 1,600 cmc (cubi), iar turația maximă a fost li­mi­tată din 2007 la 19,000 pe minut. O echipă nu poate avea mai mult de patru piloți pe sezon și doar două mașini care trebuie să arate la fel. Chiar și emblemele sau numele pi­lo­ților trebuie să fie în același loc, pe fiecare mașină în parte, în zona cockpit-ului (n.r. bordului).

Acestea odată aduse în zona în care este organizat campionatul nu mai pot fi modificate, dacă pne­u­ri­le se uzează pot fi schimbate, dacă o piesă se stică, la fel, dar numai în tim­pul curselor. Monoposturile sînt de­pozitate într-un Parc Închis, a­co­lo unde sînt parcate și cele care ter­mină cursa fără ca cineva să aibă acces. Dacă un pilot a început cur­sa cu o mașină și pe parcurs își dă sea­ma că i s-a stricat cutia de vi­te­ze și o vrea să o schimbe va plăti cu cinci poziții pe grila de start. Mai mult de atît, din 2010 nu mai este permisă re­alimentarea în timpul cursei și fi­ecare modificare adusă la ma­și­nă, ca schimbarea mo­to­ru­lui (care tre­bu­ie să fie i­den­tic cu cel ce trebuie schim­bat) trebuie raportat la FIA.

Cînd vine vorba de Formula 1 nu trebuie să lipsească din ecuația cir­cuitelor și a cailor putere Mi­cha­el Schumacher care a obținut șapte titluri de Campion Mondial și 91 de victorii. Popularitatea lui a crescut cît timp a fost pilot la Jordan, Be­ne­tton, Ferrari sau Mercedes, fiind votat cel mai cunoscut pilot care a participat la F1.

După ce a îmblînzit motoare pu­ternice, circuite pline de curbe strîn­se și a cîștigat Marele Premiu al Italiei care a avut loc la Monza, în 2006 a anunțat că se retrage din ac­tivitatea de pilot F1. Cu toate a­ces­tea a revenit pentru Ferrari în 2009 după ce pilotul lor de atunci, Fe­lipe Massa a pierdut controlul mo­nopostului într-un viraj și s-a iz­bit frontal de cauciucurile de pro­tecție. Reluările cursei date cu în­cetinitorul au arătat cum Felipe a fost lo­vit de o bucată metalică din suspensia mașinii lui Rubens Barri­che­llo care a sărit fix în casca pilotului de la Ferrari în zona ochilor. În acea zi casca de protecție i-a salvat via­ța lui Felipe Massa, dar nu a mai pu­tut continua, motiv pentru care a re­ve­nit Michael Schumacher. Acesta din urmă a mai concurat din cînd în cînd, însă în 2012 s-a retras de­fi­ni­tiv. Bilanțul care a venit odată cu sfîr­șitul de carieră a scos la iveală un miliard de dolari, bani pe care Schu­macher i-a cîștigat ca pilot.

Indiferent de cît de mulți bani sînt în joc, oa­me­nii care se urcă la volanul monopos­turilor sînt predispuși la ac­ci­den­tări. O victorie te poate costa o secundă sau o viață de om.

Acum acesta se află în recupera­re în urma unui accident suferit în afara circuitelor F1. În decembrie 2013 Michael s-a lovit la cap în timp ce schia în stațiunea Meribel din Alpii francezi. I-a fost indusă sta­rea de comă artificială, în care a stat pînă pe 16 iunie 2014 cînd a fost dus la recuperare într-un spital din Elveția.

Circuite și premii

În acest moment există 49 de circuite pe care se desfășoară campionatele F1, unele sînt ușoare, al­te­le nu. Se consideră că cel mai peri­cu­los traseu dintre toate este cel con­struit pentru Marele Premiu al Ja­­poniei. Pe acesta piloții trebuie să meargă în sensul acelor ceasului, dar și invers, plus că după por­țiu­ni­le lungi și drepte în care piloții își uită piciorul pe accelerație ur­mea­ză curbe strînse. Următorul pe lista ce­lor mai grele trasee din Formula 1 este cel montat pentru Marele Pre­miu al Belgiei, în care este făcut un mix între viraje și văi iar ma­no­postul prinde viteze foarte mari.

Și dacă există circuite foarte gre­le, sînt și ușoare. Cel care poate fi par­curs de orice pilot este cel de la Ma­rele Premiu al Austriei, care are doar nouă viraje dintre care șase sînt grele, unde piloții trec în mare grabă

***

Formula 1 este o competiție la care participă cei mai bogați oa­meni din lume, iar pentru un sezon este nevoie de aproximativ 500 de mi­lioane de dolari. Indiferent de cît de mulți bani sînt în joc, oa­me­nii care se urcă la volanul monopos­turilor sînt predispuși la ac­ci­den­tări. O victorie te poate costa o secundă sau o viață de om.