Sateliții ne confirmă an de an: Moș Crăciun există!

Comandamentul de apărare aerospațială și cei de la Google urmăresc, an de an, sania plină cu cadouri.

„Dragă editorule, am 8 ani. Prie­tenii îmi spun că nu există Moș Cră­ciun. Tata spune că dacă îl văd în The Sun, înseamnă că există. Te rog, spune-mi adevărul. Există Moș Crăciun?” Virginia i-a pus, în 1897, pe editorii ziarului The New York Sun în fața celei mai grele în­tre­bări la care au trebuit să răs­pun­dă vreodată. Însă răspunsul lor a devenit, astăzi, cel mai republicat text în limba engleză. Francis Church a scris un editorial în care vor­bește despre nemurirea unei lumi imaginare, pe care am ajuns să o desconsiderăm, dar din care ne hrănim, adulți sau copii, de fie­ca­re dată cînd ne apucă dez­nă­dej­dea. Church spunea clar, acum un secol, că Moș Crăciun există. Așa cum există speranța și bucuria. Ge­ne­rozitatea și devotamentul. Bucu­ria și frumusețea. Dar abia Google și NORAD (Comandamentul Nord-American de Apărare Ae­ro­spa­țială) ne arată că Moș Crăciun exis­tă cu adevărat. Nu e doar o me­ta­foră care vorbește despre copilul din noi, ci e un bătrîn în carne și oase cu barbă albă pentru care tim­pul curge altfel și care bucură, o da­tă pe an, sute de milioane de copii de pe tot globul. Și pe care putem să-l urmărim, pe Internet, cum dă check-in din dreptul fie­că­rui șemineu de copil cuminte.

Un general de serviciu, la telefoane

Era anul 1955, în Colorado Springs, Statele Unite ale Americii. Harry Shoup, directorul coman­da­mentului de apărare împotriva a­ta­curilor aeriene, ceea ce este astăzi NORAD, își petrecea Cră­ciu­nul la birou. Deși nu exista oficial nici un avertisment de pericol iminent, războiul rece începea să clo­co­tească și Shoup nu își per­mi­tea să-și petrecă sărbătorile acasă. A­tunci, telefonul de pe birou, ăla care tre­buia să sune doar dacă rușii se pa­ra­șutau deasupra orașelor ță­rii, a început să țîrîie. La celălalt capăt al firului era un băiat care vo­ia să vor­bească cu ajutoarele lui Moș Crăciun și să știe cînd ajunge la el cadoul promis. Shoup s-a blocat. După ce s-a calmat și s-a con­vins că nu-i joacă nimeni vreo festă, a luat o decizie care a schim­bat Cră­ciunul pentru copiii din în­treaga lume pentru următoarea jumătate de secol: a cerut staffului să își în­drepte radarele spre Polul Nord și să informeze fiecare puști care su­na să ceară informații des­pre unde este Moș Crăciun. Ideea a avut un succes de neprevăzut. As­tăzi, chiar dacă inima lui Shoup s-a oprit în 2009, proiectul trăiește prin miile de voluntari și de donatori.

Ce s-a întîmplat în 1955

Ce se întîmplase, de fapt, în 1955, în Colorado Springs? Un ma­ga­zin Sears plănuise o campanie specială de promovare pentru Cră­ciun. Aceștia au dat un anunț în zia­rul local unde spuneau că orice copil care voia să-l sune pe Moșu’ tre­buia să apeleze la numărul din pa­gină, ei avînd pregătiți o serie de voluntari care să preia telefoanele. Doar că numărul dat a fost greșit și tura de sărbători a NORAD s-a transformat în elfi. Și în loc să repare greșeala anul vi­itor, cei de la NORAD au mers mai departe, pînă cînd fenomenul a de­venit unul urmărit din peste 30 de țări de pe tot globul. Pînă cînd nu­mă­rul de telefon a ajuns să fie apelat de cîteva sute de mii de ori pe noap­te și email-urile umpleau că­su­țe­le poștale pînă la ora 3 di­mi­neață (după fusul orar local), cînd cei 1.250 de voluntari americani și ca­na­dieni pleacă acasă.

Cum funcționează urmărirea

Sistemul de funcționare e sim­plu. În premieră anul acesta, Mi­cro­soft a colaborat cu cei de la NO­RAD și au transformat site-ul noradsanta.org într-unul interactiv, 3D, care poate fi accesat (fiind opti­mi­zat) de pe orice platformă. Astfel, site-ul are un glob pămîntesc uriaș pe care-l poți întoarce pe toate păr­țile, poți apropia și pe care există un singur punct spre care sînt în­drep­tate cele 47 de radare ale NORAD: Polul Nord. Cînd Moșul își va începe călătoria, conform ce­lor de la NORAD, pe la 9 seara, a­tunci diferite puncte de pe glob se vor lumina și copiii vor putea să urmărească în timp real pe unde merge Moșul și ce se întîmplă în partea aceea a globului. Însă din­co­lo de componenta educativă, de la începutul lunii decembrie, copiii pot trimite email-uri către cei de la NO­RAD pentru a afla cum se sim­te Moșul, dacă e pregătit să plece, da­că ei se află pe lista de copii cuminți sau nu ori dacă nasul lui Rudolf mai strălucește.

Însă puștii mai nerăbdători pot să omoare timpul pînă de Crăciun pe site-ul NORAD încă de pe la începutul lui decembrie. Aceștia au tot felul de jocuri interactive, pa­gini de istoric, filmulețe și colinde recomandate, toate, de către Moș Crăciun. Și pentru a păstra și a atra­ge atenția copiilor din cît mai multe țări, pe site-ul NORAD, din­co­lo de explicații privind originea lui Moș Crăciun sau a elfilor, există și o secțiune specială de sărbători spe­ciale pentru mai multe țări, aceș­tia incluzînd pe listă Germa­nia, Japonia, China, Franța, Mexic, Spania și Italia.

Iar pentru a putea urmări cît mai bine sania Moșului aceștia au ins­­talat o serie de „Santacams”, ca­me­re speciale care filmează sania chiar dacă ea se mișcă mai repede decît viteza luminii. De fapt, există o știință specială pe care cei de la NORAD au reușit să o aplice de la detectarea rachetelor termo-nu­clea­re la cea a saniei lui Moș Crăciun. Aceștia explică faptul că, prin folosirea a trei sateliți cu orbită ge­o­staționară, amplasați la 22,300 de mile față de Pămînt și dotați cu sen­zori infraroșii, pot detecta căl­du­ra degajată de lansarea unei ra­che­te. Ei bine, cercetătorii de la NORAD au determinat și faptul că nasul lui Rudolph emană o sem­nă­tura infraroșie similară cu cea a unei rachete astfel că orice plimbare a saniei de la Polul Nord nu are cum să treacă neobservată.

Google și-a aliniat și el sateliții

Cei de la NORAD nu sunt singurii care au pus ochii pe sania lui Moș Crăciun. Și cei de la Google au instalat o serie de camere și de sa­te­liți care-l urmăresc pe Moș pe google.com/santatracker. Pe o plat­for­mă 2D, aceștia au instalate o serie de animații care ilustrează ac­ti­vitățile elfilor din fiecare zi pînă în ziua cea mare, 24 decembrie. Deși unele dintre ele sînt și jocuri, ma­joritatea animațiilor realizate de Google sînt statice. Avantajul este că, dată fiind diversitatea ling­vis­tică a motorului de căutare, Santa Tracker devine „Pe urmele lui Moș Cră­ciun” în limba română. Atît cei de la Google cît și NORAD au apli­ca­ții și pentru iOS sau Android, prin care copiii pot trimite mesaje direct de pe telefonul mobil ca să afle dacă Moșul s-a pornit sau nu și să-l urmărească după ce și-a luat zborul.

Iar interesul lui Google nu poa­te decît să confirme răspunsul lui Francis Church, din urmă cu mai bine de un secol. Cîtă vreme cre­dem în el, Moș Crăciun există. Acum, că-l putem urmări de pe tele­fon nu poate decît să ne în­tă­rească toate convingerile.

După o cercetare de 50 de ani

Ce au reușit să afle cei de la NORAD în cei 50 de ani de cînd au colaborat cu echipa de elfi din Polul Nord? Estimările de pe site-ul lor spun că, într-adevăr „Moș Crăciun există în inimile celor care cred în el pe tot globul”. Acesta are cam 1.600 de ani, aproximativ 1.70, cam 120 de kilograme înainte să înceapă să mănînce prăjituri și, pe baza fotografiilor făcute de avioanele de luptă care îl escortează (numai cînd acesta alege să încetinească) are o barbă albă, mare și o burtă pe măsură. Deși ruta și-o schimbă în fiecare an, cei de la NORAD bănuiesc că întîi traversează Oceanul Pacific și merge spre vest, trecînd prin Noua Zeelandă și Australia, prima dată, apoi merge prin Japonia și ia continentele la rînd: Asia, Africa, Europa, Canada, SUA și coboară prin Mexic și America Centrală spre cea de Sud.