Bob Dylan a urcat un munte

Între Bob Dylan și celebrul Frank Si­na­tra stă țeapănă o barieră de o generație în care sti­lurile muzicale au fluctuat, însă în noul al­bum scos de Bob Dylan pe 2 februarie, după o pauză de trei ani, numit „Shadows in the night” ni se arată cu succes faptul că în ceea ce privește curentul muzical și me­sa­jul unei melodii, timpul a stat în loc. Albumul a dozgropat zece „umbre” care au fost cînta­te la vremea lor de Frank Sinatra și care „aveau nevoie să fie scoase din mormînt”. Dylan spune că pentru el Sinatra nu a dis­pă­­rut niciodată și îl compară pe acesta cu un munte. „Trebuie să îl urci, chiar dacă știi că n-o să ajungi în vîrf. E greu să îl întreci. Frank cîntă pentru voi, nu în fața voastră. Iar asta e ceea ce am încercat mereu să fac.”

Și o face cu succes. Versurile baladelor cîn­tate de Frank Sinatra și timbrul vocal al lui Bob Dylan se pliază pe nevoile umane in­trinseci și astfel îți dă o stare că timpul stă pe loc în timp ce gîndurile tale aleargă gin­gașe de la univers, la dragoste, la moar­te și înapoi. După o zi extenuantă, melodia „Stay with me” te relaxează atît fizic cît și men­tal făcînd ca orice om rece să devină in­stantaneu nostalgic. Și nu neapărat prin ver­suri, ci mai degrabă prin ritmul lent și vo­cea răgușită a artistului. În majoritatea me­lodiilor, instrumentalul de pe fundal ur­mărește timid vocea lui Bob pentru ca nu cumva să re­u­șeas­că s-o depășească pu­nîn­d-o inconștient în umbră.

Artistul este sigur pe el și cîntă ca și cum de-a lungul vieții sale le-a văzut pe toate, iar acum se comportă ca un „bătrîn înțelept” care le sugerează tinerilor ce să facă. „Why try to change me know” n.red: De ce să încerci să mă schimbi ac­um”) vor­be­ște despre un cuplu aflat în im­pas din cauza schimbărilor venite în ur­ma trecerii timpului admițînd printre altele faptul că nicio relație nu este tot timpul roz „Don’t you remember I was always your clown? Why try to change me now?” (n.red.: Nu-ți amintești că eram mereu clovnul tău? De ce încerci să mă schimbi?).

Dacă privești compilația din perspectiva tim­pului și iei în considerare că aceasta este interpretată de un artist peste care s-au aș­ter­nut aproape trei sferturi de veac, ai pu­tea spune că acest album este un testament al lui Dylan. Un testament în care la­să moștenire oa­menilor versurile lui Frank Sinatra și timbrul său vocal cu ele.