Și televiziuni­le votează

Ei erau cei care mergeau în toa­te colțurile lumii și tot îi au­zeam în cutia de la capătul patului, la în­ce­put mare cît un dulap. Și astăzi ni-i amintim cu drag pe crai­ni­cii meciurilor de fotbal. Dintre cei ca­­re urlau din difuzoare să­ptă­mî­nă de săptămînă, la „Fotbal mi­nut cu minut”, oa­me­ni ca Ilie Dobre în­că mai stîrnesc nostalgii justi­fi­cate.

În urma lor a venit, timid, te­leviziunea, după revoluție, cu me­ciurile echipei naționale de fot­bal. Conjuctura socială a fost și una care a favorizat admirația față de sportul mingii rotunde, dar asta este altă discuție. Ideea este că în ultimii 22 de ani, odată la patru ani, pe TVR apăreau Dobrin, Ior­dă­­nescu, Lucescu, Hagi, Red­nic, Pi­țurcă și, mai nou, Mutu și Chi­­vu, la Campionatele Mondiale de Fotbal. Îi puteam vedea pe toți și în direct dar și în înregistrări din anii ’70 încoace, tot cu turneele mon­­­diale pentru că doar aici se fil­ma.

Astăzi, Televiziunea Ro­mâ­nă trece printr-un proces de res­tructurare financiară. Cei din Con­­­si­liul Administrativ au luat de­ci­­zia de a nu participa la licita­ți­a pen­tru drepturile de a transmite me­­ciurile. Și nu de anul viitor sau pes­te doi ani. Cupa Mondială din Brazilia din 2014 va fi ultima pî­nă în 2022 pe care o va putea ve­dea toată lumea. Să fim pen­tru un moment sinceri. Încă mai sînt sute de oameni care prind TVR prin influență cu furculița, în zone în care monopolul marilor mag­nați ai companiilor de cablu încă nu a ajuns. Și nu pretindem că sîntem în mă­sură să judecăm de­cizia televi­ziunii. Fotbalul, din pă­cate, nu mai face de mult timp ra­ting iar a­cesta este un vot de în­cre­dere. Unul negativ. Nici TVR-ul și nici suporterii nu mai cred în e­chi­pa na­țională. Întotdeauna ne-am ui­tat cu amărăciune la meciurile de la ma­rile competiții, de la care, pe vre­mea lui Hagi, nu lip­seam. Dar asta era în ’94. As­tă­zi, ne-am săturat să trăim din a­mi­n­tiri.