America de sub covor

„Și totuși ce se poate face cu evenimen­te­le care nu au un loc al lor în timp; evenimente care s-au arătat prea tîrziu, după ce timpul a fost distribuit, divizat și parcelat; evenimente care au fost lăsate pe dinafară, în frig, neînregistrate, atîrnînd în bătaia vîn­tu­lui, rătăcite, fără o casă a lor?” – așa sună în­trebarea-motto, căreia Aleksandar Hemon, scriitorul bosniac, îi caută răspuns prin in­ter­mediul personajului său, în po­ves­tea creată.

Născut la Sarajevo, autorul plecă într-o călătorie la Chicago, cu intenția de a pe­tre­ce cîteva luni acolo, pentru a-și documenta u­nul dintre subiectele cărților sale, însă a­se­diul orașului său natal îi fac întoarcerea să se transforme în ceva imposibil. Amprentă a rătăcirii sale într-un oraș străin, departe de războiul sîngeros care zgîrie străzile co­pi­lăriei, Jozef Pronek, dublura sa fictivă, pri­mește titulatura de om debusolat și izolat într-un spațiu cultural străin și o poartă fă­ră a te lăsa să vezi că-i o povară.

Deși confuz pe întreg parcursul în­tîm­plă­rilor, într-un șir lung al misterelor care în­cătușează descoperirea de sine, protagonis­tul lui Hemon luptă, fără a-și pune în față vreo perdea, cu orice obstacol izbit în calea sa de vreo neînțelegere. Scriitura su­biec­ti­vă a autorului scoate la iveală pofta de ne­o­prit a personajului său pentru elementele pitorești, balcanice, și nimic măreț din ce i se întîmplă nu poate fi conștientizat și ridicat la rangul meritat. Joseph Pronek ajunge să-l cunoască, din întîmplare, chiar pe pre­șe­dintele Statelor Unite, George Bush, însă momentul este bineînțeles, indiferent de na­tura impozantă a personajului, unul ra­tat. Schimbul de replici al celor doi este absolut ridicol și finalul întîlnirii este unul abrupt.

Odată ce începe să-și poarte aparența de cetățean american, eroul ca­pă­tă și visele banale ale tuturor tinerilor de-acolo. Dorește să cînte într-o formație, vrea să fie detectiv particular și simulează o par­te a meseriei adunînd eșec după eșec și chiar ajunge să militeze pentru Green­pea­ce, cele­bra organizație non-guver­namen­ta­lă care se ocupă cu protecția mediului în­con­jurător.

Deși plonjînd parcă dintr-o extremă a greșelii într-alta, Jozef Pronek își duce la capăt misiunea dată de autorul refugiat care l-a creat. El scoate la iveală toate mize­riile de sub covorul american de care se lo­vește și nu iartă nicio latură a lumii care face „Omul de nicăieri”, proaspăt ajuns a­colo, să se simtă doar din ce în ce mai stin­gher.