De la decadenți citire
Navighează pe-o pagină de carte 6 octombrie 2010 Niciun comentariu la De la decadenți citire 4Will Self te duce cu gîndul la beatnicii americani, încă din a doua pagină amintind de cocaină și adolescente goale într-un apartament de hotel din Acapulco.
Cartea „Cum văd eu distracția” începe chiar cu întrebarea ce-i dă titlul, la care autorul încearcă să dea un răspuns cît mai apropiat lumii proprii și sucite în care trăiește, întrebare adresată de „cunoștința unei cunoștințe”, doar o altă necunoscută de la petrecerea mai sus menționată. „Ar putea ea oare aprecia norul aproape celest al disperării care-mi țîșnește din măruntaie?”, se întreabă autorul.
Răspunsul e unul macabru, care-o va lăsa pe interlocutoare, ignorantă la gîndurile întortocheate ale scriitorului, cu impresia că-s lucruri spuse doar pentru a face impresie.
Relația bolnăvicioasă dintre personajul principal, Ian Wharton, și chiriașul Broadhurst, la care se face referire mai adesea cu apelativul The Fat Controller (n.r.: Controlorul Gras) evoluează într-o poveste sucită, pe parcursul căreia te întrebi dacă să ai sau nu încredere în narator, întrucît fantasticul și realismul întîmplărilor se întrepătrund într-atîta în text încît nu știi ce mai e veridic din text.
Limbajul foarte colorat, care din nou aduce aminte de generația beat, de William Burroughs mai ales, îți aduce în fața ochilor imagini pe cît de vivide, pe-atît de violente uneori.
Pentru a pătrunde mai bine în miza romanului, în încercarea de a desluși dacă vorbele autorului sînt adevărate sau nu și de-a vizualiza mai clar imaginile difuze portretizate de Self, fiecare cititor ar trebui să-și pună întrebarea de la care pleacă opera.
Adaugă un comentariu