Păcate brodate pe suflet

Dacă apuci să răsfoiești cîteva pa­gini din scrierile romancierului ame­ri­can Nathaniel Hawthorne, poți să te dăruiești cu totul poveștilor lui sau poți să renunți. Maestru al simbo­lu­ri­lor copleșitoare, autorul a cu­sut în pieptul literaturii universale o „Li­te­ră stacojie” de care ne amintește co­lecția „101 cărți de citit într-o via­ță” din Biblioteca Adevărul.

După coperta roșie, gofrată cu o ca­ligrafică literă „A”, se descoase o dra­mă psihologică culeasă din Ame­rica secolului al XVII-lea, mai precis dintr-un Boston puritan în care se aruncă, răzleț, o femeie cu soarta pîn­gărită. Frumoasa emigrantă Hes­ter Prynne nu face decît să se-n­dră­gos­tească, fără să știe cît trebuie să păti­mească pentru fărîma de ferici­re pe ca­re și-o permite. Și fiindcă se dă­ru­iește preotului Arthur Dimmes­da­le, abandonîndu-și cu gîndul so­țul pe care-l crede rătăcit pe mare, își plă­tește abandonul cu o așteptare lun­gă cît o viață. Hester urcă pe eșa­fod pur­tînd la piept semnătura adulte­ru­lui și copila născută din păcatul ei, Pearl. Iar pedeapsa ei e aceea de a nu i se curma umilirea dintr-un foș­net de se­cure și-a fi lăsată să-și pîr­gu­ias­că gre­­șeala singură, sub soarele amie­zii și ju­decata puritanilor.

Litera stacojie pe care femeia în­săși și-o brodează în piept cu margini aurii și înflorituri fabuloase îi ar­de piep­tul la fel de aprig precum se-aprinde simbolul ei în mintea citito­ru­lui. Stigmatul devine una cu fe­me­ia, preotul și copila, dar și cu pă­ca­tul lor, fire pe care autorul le coase și le încîlcește înapoi într-un soi de jur­nal din care cînd zboară pagini, cînd se întorc laolaltă și dez­văluie în casca­dă poveștile nuan­ța­te ale personaje­lor.

De fapt, „Litera stacojie” e un ro­man care nu spune nimic și nu în­dreaptă degetul spre nemernici ori spre cei cu sufletul curat. Doar spre Hes­ter, o Evă care nu-și regretă soar­ta de­cît atunci cînd o vede reflecta­tă în pro­priul copil și care tot coase cîte-o al­tă buclă sîngerie în litera de pe piept cu fiecare capitol. Pasajele vii, cu des­cri­eri ale unei naturi exuberante ce pare făurită împotriva so­cietății pu­ri­tane în­tu­necate și în­chi­se în propriile dog­me, dezvăluie jocul de măști în care se prinde triunghiul amoros și o lume în­treagă odată cu el. Purtînd printre rîn­duri greutatea acestor ima­gini, „Li­te­ra stacojie” re­naște la fiecare lectură drept unul din cele mai frumoa­se romane despre adulter, angoasă, ac­ceptare, amă­gi­re și America.