Profesorul, despre profesori
Navighează pe-o pagină de carte 22 aprilie 2011 Niciun comentariu la Profesorul, despre profesori 3Moise distruge primul rînd de Table ale Legii, tocmai pe cele însemnate de mîna lui Dumnezeu. Nietzsche este obsedat de lipsa discipolilor potriviți tocmai cînd nevoia de a fi ascultat devine agonie. Acest motiv este tragedia lui Zarathustra.
Complexitatea relației maestru-discipol a frămîntat cele mai înțelepte minți cu milenii în urmă lăsînd în urmă doar legende înconjurate de un con insurmontabil al incertitudinilor. Responsabilitatea și îndatoririle Maestrului fac din statutul său un Glob greu de ținut pe umeri. Iar discipolul este o pastă de modelat în care ajung să coexiste în timp sacrul și profanul într-o balanță greu de cuantificat. Și mai greu de dozat din mîinile Maestrului.
Prelegerile „Charles Eliot Norton” susținute la Universitatea din Harvard între anii 2001-2002 de către profesorul George Steiner, atunci membru al Departamentului de Engleză, trasează firul psihologic, etic, spiritual al acestui tip de relații prin primele ei forme izvorîte din inima Greciei presocraticilor, pînă la contractul pedagogic al studentului din amfiteatrele secolului al XXI-lea cu profesorul său. Iar drumul este unul pavat cu schimbări de paradigmă.
Maeștrii și-au distrus discipolii atît psihologic, cît și, în cazuri mai rare, fizic. Le-au înfrînt cerbicia, le-au consumat speranțele, au profitat de dependența și de individualitatea lor. Viața spirituală își are vampirii ei. În replică, discipolii, elevii, ucenicii și-au subminat, trădat și ruinat Maeștrii. Dacă Empedocle a parcurs ani de pregătire, de legăminte de tăcere inițiatice pentru a intra în mult rîvnita grupare de discipoli a lui Pitagora, Socrate era Maestrul dominant, charismatic, care trezea în discipolii săi o formă de erotism divinizator care-i măcina pe interior. Pentru că iubirea pentru Maestru se disocia vădit de promiscuitate.
Era o infatuare fizică dublată doar de cea spirituală, legată de un devotament al spiritului. Un schimb continuu de doxă modificat în timp de influența fiecărei părți asupra celeilalte, doar sub imboldul vechiului libido sciendi (n.r. patima cunoașterii).
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu