Strigăt în America
Navighează pe-o pagină de carte 17 mai 2011 Niciun comentariu la Strigăt în America 4„Asupra operei lui Burroughs”, Ginsberg scrie că „metoda trebuie să fie carnea cea mai pură și nu un sos de înfrumusețare (…) Un prînz gol e normal pentru noi, noi mîncăm sendvișuri de realitate. Dar alegoriile sînt la fel ca o salată. N-ascund nebunia.”
„Howl și alte poeme – Antologie 1947 – 1997”, traducere din limba engleză de Domnica Drumea și Petru Ilieșu după colecția apărută în 2006 la The Allen Ginsberg Trust, este cartea care definește o generație, the beat generation, și gîndirea ei liberă, expansivă, care ducea uneori la rebeliune nu doar interioară. Este America de după Al Doilea Război Mondial, cea cu „biblioteci înțesate cu lacrimi” și care i-a trimis la execuție pe Sacco și Vanzetti, o Americă în care acești tineri decadenți își găseau scăparea în literatură, droguri și sexualitate liberă. Poemul cel mai proeminent din colecție este bineînțeles „Howl”, cel care, alături de romanele „Pe drum” (Jack Kerouac) și „Prînzul dezgolit” (William Burroughs) sînt lucrările de referință ale acestei generații zdruncinate și ignorate sau chiar cenzurate la vremea respectivă. Poem care a fost urmat de un proces pentru obscenitate, cîștigat de editura care l-a publicat și care a înlesnit apoi, sau chiar permis, publicarea „Tropicului Cancerului” (Henry Miller) și „Iubitul doamnei Chatterly” (D. H. Lawrence).
Este de apreciat finețea cu care cei doi scriitori au făcut traducerea, încercînd să păstreze pe cît posibil atmosfera poemelor și nervul cu care au fost scrise: „America, ești pe cale să devii sinistră sau e chestia asta un soi de poantă?”.
Colecția „Howl și alte poeme – Antologie 1947 – 1997” este o introducere perfectă la stilul și către atmosfera din America celei de-a două jumătate a secolului al XX – lea și ai ei beatnici, „strălucite spirite distruse de nebunie”. Deopotrivă, pentru cei care au crescut cu Ginsberg, Kerouac și Burroughs, este o plimbare înapoi pe străzile care duc spre Times Square și Bowery Poetry Club cu „Howl” scrisă pe pereți, loc unde se întîlneau seară de seară, uneori pe muzica lui Bob Dylan, care venea să cînte și să le-asculte poemele. Înapoi în America, cea căreia Ginsberg i-a „dăruit totul și acum nu mai sînt nimic”, pe care încă o așteaptă să „devină îngerească”.
Adaugă un comentariu