Tanatos la mănăstire

Era în vacanță. Iunie 2005, spre seară. Ziua trecuse pînă atunci li­niș­ti­tă, însă după știrile de la ora 19.00, pămîntul se răsturnase și pă­rea că în­suși Răul se aciuase pe te­ri­toriul Ro­mâniei. La mănăs­tirea Ta­­nacu din județul Vaslui, pre­o­tul Daniel Coro­geanu, ajutat de cî­te­va măicuțe, exor­cizase o tî­n­ără diagnos­ticată cu schi­zofrenie, crucifi­cîn­­d-o. Așa a țipat presa na­țio­na­lă cî­teva luni. Cînd aproa­pe se răcise su­bi­ectul, jurnalistul fran­cez Paul Bruckner l-a înviat, iar „La possé­dée de Moldavie” a înspăi­mîn­tat lu­mea.

Un an mai tîrziu, în 2006, Ta­ti­a­­na Niculescu Bran publica la E­di­tu­ra Humanitas romanul „Spo­­ve­da­nie la Tanacu”, după ce au­toa­rea cer­cetase amănunțit eve­ni­men­t­e­le premergătoare morții Iri­nei Cor­ni­ci. Iar acestea, în viziu­nea ei, în­ce­peau cu dorința ar­zătoare a ti­nerei de a se mărturisi, pentru a pri­mi ier­ta­re de păcatele din lume. Pa­ras­chi­va, prie­­tena fe­tei de la că­mi­nul de copii în care au crescut a­mîn­două, își a­f­la­­se li­niștea la mă­năstirea Tanacu, iar Irina voia să-i urmeze calea și să-și găsească lo­cul. Era frumos să vadă că toate mai­cile sînt importante în ni­micnicia lor și înde­plinesc cîte un rol în iconomia ob­știi, fie că îngrijeau gră­dina mă­nă­s­tirii, fie că făceau as­cul­tare la vi­te. Ea, care rătăcise pe mul­te că­ră­­ri, în­că nu aflase această îm­­plinire și pen­tru ca să se anine de ea trebuia să se mărturisească. Însă spo­vedania Iri­nei se întoarce îm­po­tri­va ei, iar gîn­dul că a păcătuit cu dia­volul o chi­nuie și-i amărăște su­fle­tul. Ne­cu­ratul se întrupează în min­tea ti­ne­rei și în chilia ei, și astfel dărîmă oaza de li­niște de la mănăstire.

Spre deosebire de reacția violen­tă a mass-mediei, în romanul „Spo­­ve­danie la Tanacu”, Tatiana Ni­cu­les­cu Bran nu dezvoltă sen­za­țio­na­lul fap­­telor, ci provoacă ci­titorii să tră­iască a­lături de Irina, pă­­rintele Da­niel, măicuțele de la Ta­na­cu și doc­torii ca­­re au supra­ve­gheat-o pe tî­nă­ră. Ți se înmoaie suf­letul cînd ea za­ce a­mor­­­ți­tă la spi­tal, te sperii cînd dă­rîmă luc­ru­rile din chi­lie cu forța unui ti­tan și te bu­curi cînd se adre­sează co­pilărește mo­nahiei Neo­nila și pă­rin­telui Da­niel cu numele de „mami” și „tati”.