Wresling cu metafore

Măștile impresionante ale lup­tătorilor din Lucha Libre datează încă din vremurile aztece. Acestea sînt foarte colorate și reprezintă tot felul de zei antici, a căror identitate o împrumută lucha­dorii (wreslerii).

De scurt timp, în Peru, a apărut un sport ce folosește aceleași măști. Diferența este că în Lucha Libro, com­petitorii ce se întîlnesc în ring față în față nu se iau la pumni, ci pri­mesc trei cuvinte, un laptop conectat la un ecran gigant și cinci minute să scrie o poveste folosind cuvintele date. La sfîrșit, cel care pier­de tre­bu­ie să-și dea masca jos, în timp ce cîș­ti­gătorul se califică pen­tru run­da ur­mă­toare, de peste o săptămînă. Tot ce scriu luptă­to­rii, inclusiv erori, pa­ra­grafe șterse sau fire narative rupte, sînt proiectate live pe ecran, într-o în­că­pere în care tinerii stau la coadă să poată ajunge. La sfîrșit, ju­riul ajutat de că­tre public alege cîști­gătorul, pre­miul cel mare reprezentînd un con­­tract de publicare pentru cartea pe care trebuie să o termine în șase luni de la runda finală.

Seturi de cuvine precum „mai­mu­ță, bilet de avion și dicționar” se trans­formă în povești despre dan­­sa­to­ri de flamenco sau turiști ame­ri­ca­ni. Cît despre măști, acestea le o­fe­ră par­ticipanților un sentiment de si­gu­ranță și libertate de ex­pri­ma­re mai mare știind că ni­meni nu-i poate re­­­cu­noaște în tim­pul ju­ri­zării. Cîș­ti­gă­­­torul final este ul­ti­mul care-și va da masca jos, iar as­ta se va întîmpla la evenimentul în care își va lansa car­tea pentru care a cîștigat contractul.

Oficialii care au fondat Lucha Li­bro spun că acest sport este de fapt și o investiție în cultură, asta după ce, în urma unui studiu rea­li­zat în 2009, a reieșit că elevii din Peru se află pe lo­cul 62 din 65 cînd vine vor­ba des­pre înțelegerea unui text. Unde mai pui și faptul că pu­bli­­ca­țiile din Peru sînt scoase într-un număr foarte limitat și acestea cu prețuri variind între 70 și 100 de lei, consecința directă fiind o bază mică de cititori.

Ar fi interesant de importat și la noi acest sport, mai ales că și Ro­mâ­­nia ocupă o poziție modestă în topul de mai sus. Ce-i drept, nu știu însă cum s-ar descurca într-o țară în care site-urile cu știri din sport sînt dominate în proporție de 90% de fotbal.

Iulian BÎRZOI