102 ani pentru Romania

Doamna Sonia vine in fiecare an la manifestarile organizate de studentii de peste Prut, in Copou, la monumentul ridicat in amintirea primilor basarabeni din Iasi. A venit in Romania in 1944, pe cind avea doar 15 ani, si culmea sortii a facut sa locuiasca fix linga casa in care a trait generalul Berthelot. S-a refugiat impreuna cu toata familia cind au venit rusii, iar dupa aceea nu au mai putut sa se intoarca. Nu asta ar fi problema, dupa cum ea insasi sugereaza, pentru ca doamna Sonia se simte  si aici la ea in tara. “Bunicul meu a murit la virsta de 102 ani, acum 26 de ani, cind s-a nascut nepotica mea, asteptind sa se uneasca Basarabia cu Romania. Asta astept si eu pina mor. Glumeam cu cineva daca trebuie sa astept si eu pina la 102 ani. Nu! Eu vreau mai repede!”, se lasa doamna Sonia prada lacrimilor si amintirilor, in timp ce povesteste soptit istoria si legatura dintre Basarabia si Romania. In timpul acesta, manifestarile sint in plina desfasurare, iar doamna Sonia nu ezita sa corecteze pe cei care au luat cuvintul daca ea considera ca s-a facut o greseala istorica, sau sa completeze cu propriile amintiri.

Un domn se apleaca spre aceasta si ii spune plin de incintare: “Ati mai fost? E foarte reusita sarbatoarea anul acesta!” Tatiana este studenta in anul al IV-lea la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” si face parte dintre organizatorii evenimentului, de la Asociatiei Tinerilor Basarabeni. Isi aminteste cum, atunci cind s-a ocupat ea prima data de sarbatoarea aceasta, doamna Sonia a fost cea care a venit si i-a ajutat sa faca curatenie, a adus toate cele trebuincioase evenimentului de la ea de acasa.

Doamna Sonia ii sprijina pe tinerii care vor sa marcheze ziua de 27 martie cu ce poate: de la curentul electric, pina la fata de masa si colacii pentru pomana.

Lumina aurie

Prin ochii ei au trecut si cintecele lui Walter Ghicolescu care a amintit sentimentul de apartenenta al unui neam. Lacrimile ii licareau in ochi, in lumina unui soare prielnic de martie capricios. Chiar daca sta ochi si urechi la ceea ce se spune si se face, nu trece cu vederea ca s-au stins luminarile de la monument si are grija sa aprinda inca o “luminare aurie”, in asteptarea clipei in care i se va implini visul bunicului sau.

Alaturi de ea este si Elena Lupu, presedinta Asociatiei Seniori 2003. Nu este o asociatie a basarabenilor, este o organizatie a pensionarilor din Iasi. Elena Lupu nu este din Basarabia, dar crede in fratia cu romanii de acolo. “Sintem legati sufleteste, noi am paricipat la fiecare eveniment de genul acesta. Am comemorat si pe Doina si Ion Aldea Teodorovici”. Corul Asociatiei Seniori 2003 a prezentat citeva cintece care sa aduca aminte de solidaritatea pe care cei de pe malul drept al Prutului o simt pentru cei de pe malul sting.

Hora Unirii nu s-a prins de data asta la Milcov, ci s-a invirtit laolalta intre tineri plini de avint si virstnici care inca mai sint patrunsi de speranta, intre cei nascuti la dreapta si la stinga Prutului, intre cei nascuti in Republica Moldova sau in Romania de dinainte de 1940.

Oana Elena BALAN