“Artistii” invata sa mimeze “Scaunele”

Aici se termina scena si aici incepe sala de spectacole a Casei de Cultura a Studentilor, cu scaune plusate si trombonisti. Patru. Stau intr-un colt de sala, mari si furiosi, in timp ce scena se umple de trepadusi care topaie pe urmele lui Kozmin Nicolae. Cu un batic albastru, o pereche de ochelari de vedere, dar dupa model motociclist peste ochii tot albastri, asezonat cu trening albastru si plete grizonate, Kozmin isi flutura degetele. A venit de la Academia de Arte din Chisinau. Virtuozitatea trombonistilor nu-l deranjeaza prea mult. Pe toti ceilalti, insa, da. “Nu tipa, ca daca-mi dai cu trombonul in cap, iti dau si eu cu ceva in cap”, incearca sa faca liniste actorul Emil Coseru. El a venit sa-i sustina pe copiii de la Teatru. Dar cu trombonul nu te pui. E mare si incepe sa intoneze un mars rusesc. Asta inseamna pe-o limba artistica: “Noi de-aicea nu plecam. Nu ne intereseaza rusul vostru”. Asa ca, in sir cvasi-indian, Kozmin da tonul si porneste topaind spre sala de dans a Casei Studentilor. Acolo incepe workshop-ul de acrobatie de la ContemporanIS.

“Pozitia interesant”

“Tramp… Tramp… Tramp… si nu asa, Ju! Ju! Ju!” explica Kozmin cum se roteste “gitul”, ca sa se dezmorteasca. Adica, miscarea trebuie facuta lent. Cu muschii incalziti, urmeaza masajul care sa inaugureze exercitiile adevarate. “Dragoste pentru partener, e fara mila de el. Cit mai multa suferinta”, exemplifica Kozmin tragind de muschii unei fete, nepasator la strigatele ei de durere. Exercitiile adevarate par demne de Elastic, varul lui Casper, fantoma din desene animate care se lungeste printre mobile, se innoada printre scaune si isi revine nonsalant la dimensiunile normale.

Asa face si Kozmin. Se asaza pe un scaun. Are in mina un carnetel. Fascinat de lectura, sta cu nasul in foi cit timp se da peste cap de pe scaun si se rostogoleste pe podea inainte si inapoi, pina ajunge din nou, in pozitia intiala – cu fundul pe scaun si ochii in foi. “Probe!”.  Nu iese figura nimanui. “Pozitia asta – neinteresant! Pozitia asta – interesant!”, arata Kozmin si greseala, si figura corecta. Trece repede la altceva. Ia forma unui scaun, cu spatele drept si genunchii indoiti. Sarituri si acrobatii de circ nici macar nu-i fac baticul sa-i cada, iar ochelarii ii stau ficsi pe nas. Fiindca “pozitia neinteresant” e cea gresita, periculoasa si dominanta, dupa doua ore de sarituri printre scaune, trei dintre ele s-au rupt de-a binelea, iar celelalte au devenit instabile.

Oana OLARIU