Bogăția costă doi ani

Adrian a renunțat la școală pentru bani. A terminat un singur an de facultate la Timișoara și apoi a dat de gustul leilor, prin afacerile imobiliare. La început, a umblat din casă-n casă ca să încheie contracte de asigurare, iar mai apoi și-a format o echipă din oameni de încredere.

La rîndul lor, aceștia au inclus alți oameni în afacere și așa, Adrian a ajuns să se îmbogățească de pe urma muncii lor. Doar doi ani și jumătate a durat pînă cînd bărbatul s-a îmbogățit. Acum, îmi spune zîmbind că pe el l-au învățat cărțile cum să răz­bată: „Am citit mult ca să ajung la ni­ve­lul acesta pentru că el (n.r. autorul cărții) îmi oferă, pentru doar 20-25 de lei ocazia, să ajung un om de succes”, și ridică din sprîncene.

Visul din cerdac

De fapt, s-a folosit mai mult de sfa­turile și capitalul mentorului său, un profesor pe care l-a întîlnit la facultate. L-a împrumutat cu o sumă fru­mu­șică de bani și de acolo s-a descurcat cum a știut mai bine. E mîndru că într-un timp atît de scurt a juns să meargă în locuri „din ce în ce mai luxoase”, la ca­re nici nu visa să ajungă cînd era în­că acasă, în satul din Mehedinți. „Am altă filosofie de viață pe seama căreia mă dezvolt. Și anume, fac acum ceea ce trebuie pentru ca mai tîrziu să fac cea ce îmi placă. Pentru că dacă nu, mai tîrziu voi fi nevoit să fac ceea ce trebuie. Va trebui să depun alt efort și vor fi alte lucruri care mă vor împiedi­ca. Și atunci, mai bine fac acum mult mai puțin efort decît mai încolo”, îmi spune rezemat de scaunul înalt, cu bărbia ridicată.

Se uită fix în ochii mei cînd îmi vorbește, pentru că „atitudinea și pre­zen­ța contează”. Crede acum că un alt secret al reușitei sale este tocmai asta. Merge mereu elegant, cu cămașa căl­cată impecabil și pieptul umflat de aer. Gesticulează potrivit de amplu și nu ridică glasul. Doar cînd rostește cu­vîn­tul „bani” ochii încep a-i străluci și pe față îi apare un rînjet. Au devenit, pentru el, o obsesie. „Nu pot să îți spun cît cîștig. Nu pot să îți spun nici dacă e mult sau puțin”, și soarbe din paharul cu apă plată cu lămîie. Toată afacerea lui l-a învățat un lucru pe care acum în consideră literă de lege: „Dumnezeu vrea să fim bogați”.

Victor ILIE