Cine cîntă-n inima munților

1001 de chipuri Niciun comentariu la Cine cîntă-n inima munților 0

Nu e un sihastru sau vreo ființă so­li­tară, dar Nadinei îi place mult să tră­iască în munți. Nu știu dacă asta i se tra­­ge doar pentru că e din Vatra Dornei sau pur și simplu pentru că nu îi place poluarea. De asta s-a înscris și la In­gi­ne­rie Geologică, crezînd că așa va îm­bu­nătăți mediul transformat care ne în­con­joară.

Însă de multe ori planurile noas­­tre nu coincid cu ceea ce visăm, iar mult studiata facultate nu se află în con­cordanță cu gîndurile Nadinei. „Am crezut că așa pot salva lumea, dar tot la ce se gîndesc ei e doar la exploatarea pe­trolului. Eu nu cred ca voi putea fa­ce asta”, îmi expune ea stiuația, pu­nînd în balanță cele două aspecte. Și se pa­re că talerul nemulțumirilor înclină u­șor în jos. Poate de asta s-a și regăsit în echipa celor de la Greenpeace, cărora li s-a alăturat în mai anul trecut.

Își amintește că primul proiect pe ca­re ea l-a condus a fost acela prin care a împărtășit liceenilor noi trucuri de a pă­stra o planetă mai sănătoasă. Planul de bătaie cu care au pornit arăta noi me­tode de a reduce consumul casnic. „Am rămas uimită să văd că mulți copii nu știu cum arată un bec economic și cu a­tît mai puțin cum funcționează el”, îmi spune indignată Nadina, dar „sper ca prin actiunea noastră ei să fi învățat sa va­lorifice lumina si apa”.

Un mit pentru o semnătură

A fost și un proiect pe care nu-l va ui­ta. Era în ziua marșului împotriva fo­lo­sirii autovehiculelor cînd, la o trece­re de pietoni, toate mașinile au încetat să meargă, oprind inclusiv și motorul. „Pentru asta merită să lupti, cînd solida­ritatea îți este împărtășită”, și îmi zîm­bește calm. “De mule ori sunt vulca­ni­că, iar cînd multe nu ies asa cum sper, îmi revărs nervii pe cei din jur”, dar as­ta nu a împins-o pînă la fapte extreme. Deși mărturisește că ar face-o oricînd, chiar și pentru o semnătură pusă pe hîr­ti­e împotriva construirii celui de-al trei­lea reactor nuclear. Pînă acum pare mul­țumită de rezultate, mai ales „atîta timp cît mulți investitori și-au retras deja in­ves­tițiile. E un fapt care îți dă satisfac­ți­e, știind că nu ai muncit în zadar”.

Nadinei îi plac mult animalele. Mul­te pisici și căței de-ai străzii au trecut prin brațele ei. Prietenii îi spun că as­ta nu se face, dar ei nu îi pasă. Îi în­gri­jește în amintirea cățelului ei dis­pă­rut, după care îi duce la adăpost. Ca să îi ajute, și-ar transforma casa în una pen­tru animale.

Acum, chiar dacă e în an terminal, încă nu știe ce să facă pe mai departe. Se întîlnește la repetiții cu colegii ei de la Moldavia Folk. Își dorește mult ca visele ei pentru o planetă mai curată să fie finalizate, dar asta după multă me­di­tație în munții din Scandinavia, a­co­­lo unde își dorește să ajungă.

Iustina AMBRONO

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top