Concert cu virgulă

Dacă ești norocos, ajungi întreg de la intrarea străjuită de oameni îm­bră­cați în haine negre pînă la primul bar din „Dublin”. De aici, lucrurile de­vin mai simple. Furnicăturile pe ca­re le simți la spate nu sînt de la foștii iu­­biți sau iubite, ci de la băiatul în­cruntat și devotat de pe scenă. Între el și chitara-i zici că s-a înfiripat o i­di­lă, una destul de ciudată, de-a drep­tul „electrizantă”. Iar între el și indivi­zii din primele rînduri – o legătură consfințită prin gesturi similare, a­di­că mîini aruncate în aer, și plete des­cri­ind cercuri în fumul din sală.

E solistul trupei de rock din Re­pu­blica Moldova „Dubas”, care cîn­tă în deschiderea concertului „Alter­nosfera”. De fapt, ei sînt cei pentru care mesele de lemn masiv din local au fost strînse, iar în locul acestora, cîtorva sute de tineri, români de pe ambele maluri ale Prutului, le vi­bre­a­ză brățările de la mîini, trico­u­ri­le pe corp, berile în doze.

E îmbulzeală, fum, transpirație și cîteva mirosuri sinistre. De fapt, a­ces­tea sînt atributele unui concert rock după care rămîi fără corzi vo­ca­le. Pentru asta a venit mulțimea agita­tă ca o sticlă de șampanie de jos și de asta au fugit băieții cu frezele a­ran­jate de la mesele de la balcon. A­co­lo e loc de chicoteli nevinovate, de priviri aruncate cu subînțeles, de o li­coare sorbită în voie. Tot acolo, cu fa­ța luminată de un ecran de laptop, Codruța descarcă poze de pe cardul aparatului de fotografiat și își up­da­tează profilul de Facebook.

Un pup între repetiții

Mihai e un fan înfocat al bă­ie­ți­lor de la „Alternosfera”. Îi cunoaște de pe vremea în care era el în clasa a șaptea, purta cravată în ecuson – uniforma liceului – și își pîndea co­le­ge­le prin gaura vestiarului. Ce se mai bu­cura atunci cînd zărea cîte o bre­tea sau o porțiune de ciorap. Sîm­be­te­le, uita de toate și cînta la fluier, nai sau saxofon într-o trupă alcătuită din colegi de-ai lui de liceu. Tot în zilele alea, în aceeași sală, Marcel Bostan, solistul trupei „Alterno­sfe­ra”, își pupa iubita pe după per­de­le­le scenei și cînta pînă răgușea de tot. „Asta pentru că bunicii lui sînt de la mine din Strășeni, iar solistul trupei noastre era verișorul lui” îmi spune în timp ce își descheie, de la căldură, cămașa de denim. I-a ascultat mereu, toate albumele, le-a învățat versurile și e mîndru că e singurul care le cu­noaș­te și melodiile rusești. „Ăla era rock adevărat, cîntat cu suflet, cu­vin­te frumoase, mergeau drept la i­ni­­mă”, susține. Dar asta nu în­sea­mnă că la concertul de promovare a no­­ului album al trupei nu își în­cor­dea­ză maxilarele cu putere și sare în aer ca un arc. De cînd a renunțat la ca­riera sa muzicală, îi admiră cu pi­o­șenie și respect pe ceilalți.

Între oameni e un magnet. „Alternosfera” se va întoarce.

Lina VDOVÎI