Cu accelerația la podea
1001 de chipuri 22 februarie 2011 Niciun comentariu la Cu accelerația la podea 2Marius și cei din anturajul lui se adună seara la „o caterincă și atunci ne hotărîm dacă facem cursa sau nu”. Se întîmplă spontan, singurul lucru organizat sînt categoriile, în funcție de cîți cai putere are fiecare mașină, vorbind cu emoție despre caracteristicile „jucăriei” lui.
O liniuță în trafic
Dintr-o suflare îmi spune de un „Seat Leon, motor turbo cu 16 valve, 180 de cai putere după modificare, hublou sport, turbină modificată sport, evacuări… dar am vîndut-o”, și în pauza de vorbire se simte regretul. O mașină „de curse” prespune costuri mari, pe lîngă banii care se duc pe modificări, mai trebuie bani și pentru eventualele avarieri.
Marius a participat în vara anului trecut la prima lui cursă ilegală. Era cu niște prieteni, iar cineva i-a spus „te bagi?” și așa a început. Îi este greu să spună ce simte cînd gonește chiar și cu 200 la oră. Nici măcar nu are timp să se uite la kilometraj, atenția lui este îndreptată la traseu. Frică i-a fost cînd a făcut liniuța în trafic, pentru că s-a simțit responsabil pentru viața celorlalți.
„E nebunie curată!” spune el. Pasiunea pentru viteză și adrenalina pe care o are cînd rulează excesiv îl fac să apese pedala „pînă la podea”. Nu tot timpul însă, accidentele ușoare, pe care le-au avut unii dintre prietenii lui, îi aduc aminte să nu forțeze limita cînd nu este cazul.
Acum nu mai are mașină tunată. Sîngele lui fierbe însă cînd stă la semafor și o rupe din loc, printre celelalte autovehicule, la culoarea verde, și își aduce aminte de peripețiile din nopțile de vară care durau și pînă dimineață. A fost nevoit să fugă de poliție de cîteva ori iar o dată a lăsat mașina pe o stradă întunecată și a mers pe jos pînă acasă.
Pe Marius, studentul de la Academia de Studii Economice, concursurile oficiale de zi nu îl atrag. Sînt deajuns pasiunea și nebunia de care are parte tîrziu în noapte. Și o să rămînă doar o pasiune. E prea riscant, iar planurile lui se îndreaptă legal către o viață liniștită.
Georgel COSTIȚĂ
Adaugă un comentariu