Cum să transformi necunoscutul în pasiune
1001 de chipuri 2 martie 2018 Niciun comentariu la Cum să transformi necunoscutul în pasiune 24Îmbrăcat într-o geacă groasă de iarnă, cu un fular care îi acoperă jumătate din față, Florin intră în cafeneaua cu fotolii albastre aducînd cu el gerul de afară. Aparatul îi atîrnă de umăr de parcă ar fi nedespărțiți. Trage scaunul de la masă și-și cere scuze de cîteva ori pentru întîrziere, chiar dacă a ajuns cu cîteva minute mai devreme. După ce se asigură că aparatul e pus în siguranță pe un colț al canapelei și își scutură zăpada de pe umeri, se așază la masă și își comandă un ceai. Florin Aionei e un tînăr absolvent al Facultății de Arte Plastice, specializarea Grafică. Ce îl diferențiază pe el de ceilalți colegi ai săi care și-au dau disertația acum un an este pasiunea pentru fotografie care nu-l mai lasă în pace de ceva timp.
Povestește cu zîmbetul pe buze despre cît de neașteptată a fost atracția sa față de fotografie. „Un prieten m-a convins să merg cu el într-un tur fotografic în Bîrnova. Nici măcar nu aveam aparat la vremea aia, însă ideea proiectului mi-a plăcut așa mult încît mi-a stîrnit curiozitatea. Nu știam nimic despre fotografie, dar energia colectivului m-a convins că ar trebui să mai rămîn”, spune Florin zîmbind. Mult timp a evitat să li se alăture celor din Clubul Fotografilor pentru că era de părere că fotografiile lui nu sînt nici pe departe la fel de bune ca ale lor. Într-un final, cînd a decis să se înscrie, mulți dintre cei care-l impresionase în turul foto nu mai erau membri ai grupului. „Oamenii vin și pleacă, e important să știm asta. Pasiunea pentru fotografie poate fi trecătoare sau poate rămîne cu tine toată viața”, îmi explică răsucind între degete un pliculeț de miere. Deși găsește puncte comune între fotografie și desen, Florin spune oftînd că de ceva timp fotografia a luat locul desenului în viața sa. Dacă în anii studenției nu putea lăsa creionul din mînă, acum e inseparabil de aparatul foto și se gîndește mereu la proiecte pe care le-ar putea face.
În jurul nostru muzica răsună din ce în ce mai tare. Prin ferestrele localului nu se mai vede decît întunericul serii. Florin scoate telefonul din buzunar să-mi arate două cadre pe care le-a surprins întâmplător, atunci cînd exersa. „Majoritatea oamenilor nu-și dau seama ce-i așa special la poza asta”, îmi spune el în timp ce pe ecranul telefonului apare o poză cu doi îndrăgostiți care se adăposteau sub lumina unui felinar. „Îmi place elementul surpriză și misterul în fotografie. Fotografia de stradă are ceva aparte. Spre deosebire de cea de studio în care fotograful își compune cadrele, în fotografia de stradă cadrele se compun singure. Trebuie să ai răbdare, dar uneori vei fi și tu surprins de lucrurile pe care le fotografiezi”, spune tînărul cu încîntare.
Florin n-a investit încă foarte mulți bani în aparate foto, le folosește pe cele ale prietenilor mai „darnici”, așa cum îi numește el. Îi place să colecționeze povești, ba chiar ar vrea ca în viitor să adune într-un album toate personalitățile din Iași care, din păcate, „nu sînt încă destul de cunoscute”. Pînă la realizarea acestui proiect, Florin încă se gîndește cum să îmbine desenul și fotografia astfel încît niciuna dintre ele să nu rămînă pe al doilea loc.
de Claudia PINCOVSKI
Adaugă un comentariu