Da, ascultăm muzică tehno!

„Vorbeam cu un client american la telefon și la un moment dat mă în­treabă: «Voi ce fel de muzică as­cul­taţi în România?» şi am rămas ne­du­­merit… Apoi mă întreabă: «Dar voi aţi auzit acolo de muzică tech­no?»”, povesteteşte amuzat Mădălin Ne­cu­laeş, student la Universitatea Teh­ni­că „Gheorghe Asachi” din Iaşi, la Fa­cultatea de Mecanică. Spune că nu tre­ce des prin astfel de experienţe cu clienții săi și că de obicei oamenii ca­re îl sună sînt mai prietenoşi. A­me­ri­canului i-a explicat cum să mute o i­coniţă pe desktop, iar el a rămas cu un gust amar în urma conversaţiei.

Mădălin este în ultimul an de fa­cultate, iar cînd nu îşi pregăteşte lu­crarea de licenţă muncește la un call-center în Iaşi, companie în cadrul că­reia trebuie să rezolve prin con­ver­sa­ții telefonice probleme întîlnite în do­meniul IT. „Lucrînd cu americani tre­buie să ne pliem pe programul lor. Ei încep munca pe la 8-9 dimineaţa ceea ce la noi înseamnă 16-17 seara, iar acest lucru îmi permite să merg şi la facultate şi să am şi destul timp li­ber”, explică Mădălin, mulțumit fiind că are un program flexibil la ca­re se poate adapta cu ușurință. Un zîm­bet îi apare pe buze în momentul în care povesteşte că este sunat de oa­meni care lucrează în programe re­la­tiv complicate, dar îi cer ajutorul cu un lucru minor, iar el știe mereu cum să rezolve problemele acestora. Spu­ne amuzat că indienii au un accent des­tul de greu de înţeles așa că în­cear­că să îl mascheze vorbind încet pen­tru a face să pară că știu limba en­gleză.

Crede că în facultate contează foar­te mult să faci practică, nu să te laşi în baza cursurilor, pentru că a­tunci cînd faci ceva concret înţelegi mai bine şi înveţi mai repede, așa că el a învăţat limbaje de programere sin­gur pentru că în facultate nu se pu­ne accent pe ele. În call-center a a­juns să lucreze pentru că se să­tu­ra­se să împartă pliante pe un salariu mo­dest şi a vrut să facă ceva ce îl pasi­o­na și din care să și cîștige mai bine, așa că a ales să lucreze cu cal­cu­la­to­­rul.

Înalt, corpolent, cu părul castaniu şi cu o faţă rotundă încadrată de bar­bă, Mădălin pare impunător, însă are o vorbă dulce și te face să vrei să îl cu­noşti mai bine prin felul său cald de a povesti întîmplări obișnuite din viața sa. Suţine că în copilărie a fost le­neş şi puţin mai durdului, nu îi plă­cea să iasă pe afară, ci preferea să stea în casă să se joace jocuri pe calcula­tor. Pasiunea pentru tehnologie o are tot de atunci, din copilărie, cînd ta­tăl său i-a trimis un computer din stră­inătate pe care, la scurtă vreme du­pă ce l-a primit, l-a stricat din gre­şea­lă, iar pentru că atunci nu erau aşa de mulţi oameni specializaţi în IT a tre­buit să îl repare singur şi a reuşit.

de Diana MARCU