Dacie cu motor de OZN
1001 de chipuri 27 aprilie 2010 1 comentariu la Dacie cu motor de OZN 17„Totul a început cînd aveam vreo 11 ani, iar într-o noapte m-am trezit simțind o prezență ciudată în camera mea. Bunica mea credea că-s vrăji și m-a dus la babe să mă descînte. Eu știam că e altceva!”, povestește Dan despre începuturile viziunilor lui extraterestre. Acum, la 42 de ani, nu mai crede că existența acestor creaturi ar mai avea nevoie de o dovadă concretă. Doar în urma cu vreo cîțiva ani a văzut pe cerul înnegrit un obiect zburător.
„Era un OZN, pe o furtună îngrozitoare. Ei au o tehnologie mult mai evoluată decît a noastră, în condițiile meteorologice de atunci ar fi fost imposibil să zboare un avion”. Dar nu numai asta îl face să creadă cu tărie. Citește cu religiozitate toate articolele care apar în presă și e convins că extratereștrii nu sînt pură ficțiune.
Nu se consideră un fanatic, dar e sigur că nu sîntem singuri în Univers. „Faptul că acest lucru nu a devenit o realitate acceptată de societatea contemporană se datorează incapacității noastre de a admite existența unor ființe superioare, ce nu sînt făcute după chipul și asemănarea noastră.” Despre această teorie proprie Dan crede că odată cu trecerea timpului lucrurile se vor schimba și că OZN-ul va deveni o a doua Dacie. „Dar nu voi prinde eu timpurile alea! Cine știe dacă n-o veni sfîrșitul lumii pînă atunci”.
Toleranța celor mici
Renunță la preocuparea pentru extraterești doar atunci cînd are grijă de copiii săi. „De fiecare dată cînd le critic deciziile sau le mai spun ce să creadă și ce nu, ei îmi dau replica: «Tu vorbești care crezi pînă și extratereștri! Ție ți-a spun cineva că e bine sau rău?».” Soția nu-i împărtășește părerile și îl crede un om normal pînă vine vorba de extratereștri, iar copiii s-au străduit să-l accepte așa cum e. „Tata poate părea un freak (nr. ciudat), cred că de asta ne-a și învățat să fim destul de deschiși încât să acceptăm păreri ca ale lui”, spune Roxana, fiica lui, iar fiul lui, Dănuț, adaugă în semn de înțelegere: „Fiecare cu hachițele lui. Și eu sînt ateu!”.
Andreea JUGARU
Un comentariu
Admitere, admitere, admitere!