Dorințele din copilărie, țelurile oamenilor mari

„Cînd Rio, cățelul meu din copilărie s-a îmbolnăvit, am știut că trebuie să devin medic veterinar”, spune Răzvan Malancuș. De mic, curtea sa, deși locuia în inima Iașului, era plină cu animale – de la găini, la cîini și pisici. „Îmi plăcea să am grijă de animalele noastre de la curte, era activitatea mea preferată”, spune medicul veterinar rîzînd. Singur la părinți, a fost susținut de către aceștia să își facă liceul la Miroslava, alegînd specializarea Medicină Veterinară. „Încă de atunci, am realizat ca acesta este drumul meu, iar în anii studenției am fost ambiționat de dorința de a fi printre cei mai buni”, spune bărbatul.

Prima dată, în facultate, cînd a pus mîna pe un animal, a fost la disciplina pe care acum o predă la rîndul lui studenților, anume „Fiziologie”. „Am făcut alături de colegii mei în anul al II-lea de facultate mici experimente pe broscuțe și iepuri – le ascultam zgomotele cardiace și făceam și recoltare de sînge”, își amintește el. După terminarea anilor de facultate, Răzvan a făcut trei luni de practică în Liverpool la Spitalul de Animale Mici, unde a avut ocazia să învețe lucruri noi pe care nu le aflase în România. „Acolo m-am înscris la departamentul de Medicină Internă, unde am putut să lucrez cu Alex German, un profesor recunoscut în medicina veterinară”. Cu ajutorul său, Răzvan și-a susținut lucrarea de doctorat, cutema Imagistică Veterinară. Revenit în țară, a devenit profesor la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, loc în care predă și în prezent.

Ca profesor, el a încercat să se ghideze după modele pozitive pe care le-a întîlnit cît era student. „Eu înțeleg ca viața în facultate înseamnă mai mult decît toceală, pentru că sîntem de vîrste relativ apropiate”, surîde acesta. Cei trei copiii ai săi înclină spre meseria de medici veterinari, dar spune că nu îi va împinge niciodată să îi urmeze drumul dacă nu vor. Cu toate acestea, el a încercat să le inducă încă de mici iubirea și respectul pentru animale, așa că familia deține și un ciobănesc german de care copiii au grijă. „Cred că un mod bun de a învăța copiii să aibă respect pentru societate este ca întîi de toate să aibă respect pentru animale. Asta vreau să îi învăț și pe micuții mei.”

Deși îl iubește mult și pe cîinele familiei, Răzvan spune că pentru el, cel mai bun prieten va rămîne mereu Rio, care l-a făcut să își dorească zilnic să salveze vieți. „Atunci cînd Rio s-a îmbolnăvit, am mers cu părinții mei la veterinar și am continuat să mergem pînă s-a vindecat. Ceea ce făcea medicul mi s-a părut foarte interesant și am realizat atunci că eu vreau să salvez căței și pisici.”

de Ioana DOLEANU