Garcea e boboc

E inevitabil sa nu simti un fior rece pe sira spinarii si sa te intrebi “Ce-am facut?” cind esti tras pe dreapta. Comisarul Marin de la Politia Rutiera practica aceasta meserie de cind era tinar. Parul carunt ii tradeaza experienta si faptul de a fi nascut mai devreme. “Colegii imi spun Nea’ Marin, nu miliardarul. E mai prieteneste”, spune zimbind gales si asezindu-si mai bine palaria pe care stema tarii luceste discret. “Am vrut sa fiu politist de mic, pe-atunci se zicea militian. La Rutiera am ajuns dintr-un accident ca sa zic asa. Nu intentionam, dar uite ca nu stim mereu dinainte ce vom face”, povesteste Nea’ Marin. Se considera intelegator, “nu-s zbir ca altii, dar trebuie totusi sa am o atitudine adecvata uniformei pe care o port”. Faptul ca trezeste frica soferilor de fiecare data cind le face semn sa opreasca nu-l incinta: “Nu-mi place sa creez frica. Omul trebuie sa fie in regula cind se urca intr-un vehicul. Nu e placut sa-i penalizezi pe cei care nu fac asta si sa ii vezi cum se fisticesc”.

Nea’ Marin e subtire si nu prea inalt. Ochii albastri, obositi, zimbesc impreuna cu mustata carunta si obrazul brazdat de riduri in asa fel incit figura autoritatii se transforma in cea a unui bunic sugubat. Marturiseste ca nu il supara faptul ca imaginea politistilor rutieri din tara este Garcea, avind ca replica: “Eu is in meseria asta dinainte ca Garcea sa se fi nascut”. Pe colegii mai tineri ii distreaza cu glume si povestiri din tinerete.

La peste cincizeci de ani, a adunat si amintiri neplacute: “Cele mai urite momente din anii mei de munca au fost clipele in care eram chemati pentru accidente. Cind eram mai tinar si-aveam de-a face cu astfel de clipe imi spuneam c-am sa ma las. Dar urmatoarea zi renuntam la idee si in schimb ma faceam mai rau, ca sa fie mai bine”, povesteste politistul. A dat amenzi “cite fire are in cap” si nu ii pare rau. Cel mai tare il supara soferii care se urca beti la volan si tinerii inconstienti care “mina ca nebunii”. Pentru ei isi incrunta sprincenele stufoase, stringe din buze si isi indreapta spatele. “Lucrezi cu oamenii si-aici, iar cind trebuie sa-i pedepsesti sau sa-i atentionezi e si mai greu, ca de’ vorba aia, cui ii place dojana?”, explica nea’ Marin. Mai are citiva ani de meserie si marturiseste ca-si asteapta linistit retragerea. I-au ajuns numarul amenzilor, insultele soferilor, privirile speriate si accidentele nefericite.

Geanina SOPRON