În bucătăria plantelor se gătește fără aburi
1001 de chipuri 10 martie 2014 Niciun comentariu la În bucătăria plantelor se gătește fără aburi 33Pe pămîntul negru de sub geamul laboratorului se îmbibă cîteva picături mari de ploaie. Astăzi vremea nu permite decît muncă de cercetare, în sală analizîndu-se calitatea furajelor care au fost culese de pe teren, cînd zilele erau mai puțin mohorîte. Domnul Constantin vorbește calm și încet ca și cum le-ar explica studenților despre o altă lucrare practică. De opt ani a ales liniștea din laboratorul de analiză pentru plante și sol de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, unde a studiat mai îndeaproape și elementele tipurilor de gazon. Alături de el este și Lucian, doctorand în anul al II-lea, care este încîntat de fiecare colțișor pe care îl redescoperă cînd umblă prin camerele laboratorlui.
Domnul Constantin spune că majoritatea oamenilor crede că agricultura are ca finalitate produsele alimentare. Ceea ce mai puțini știu este faptul că dacă în România ar fi un climat mai cald și pămîntul nu ar fi folosit doar pentru culturile agricole, ne-am putea obține independența energetică față de marii exportatori de petrol, la fel cum a reușit Brazilia. „Acolo sînt terenuri care permit plantarea unor specii care au o creștere și o devoltare rapidă și care produc o cantitate mare de biomasă într-un timp scurt. Interesant este că ele nu sînt folosite în alimentație, ci sub formă de biocombustibili. Mașinile din Brazilia merg pe etanol obținut din trestie de zahăr”, explică domnul Constantin adăugînd că în România terenurile sînt limitate și se cultivă în special plante care sînt folosite în alimentație.
Deși laboratorul este deschis pentru orice student de la Facultatea de Agricultură sau Horticultură, aici petrec cel mai mult timp doctoranzii. Lucian își amintește că în primul an, laboratorul era locul în care stătea de dimineață pînă seara pentru o singură probă. „Să luăm un exemplu devenit banal de acum pentru noi: determinarea proteinei brute. Durează și zece ore și nu ai cum să o lași de azi pe mîine, plus că trebuie supravegheată în mod constant pentru că există și riscul de explozie, și nu doar al laboratorului, ci al întregii universității”, spune băiatul care zîmbește larg atunci cînd își amintește de primele zile cînd și-a folosit timpul liber cercetînd. Laboratorul e ca o bucătărie în care preparatele sînt ascunse în plicuri de hîrtie și așezate ordonat pe rafturi. Asemenea unui borcan în care se țin condimentele, camera de măcinare încă mai păstrează mirosul de plante verzi, fin mărunțite. Fiecare dintre probele strînse determină în mod comparativ cît de bun este un furaj față de celălalt. „Și animalele ca și noi au nevoie de amestecuri cît mai complexe, și ele au nevoie de proteine, grăsime sau graminee, nu putem spune că un furaj este cel mai bun”, explică Lucian răscolind o mînă de fîn uscat dintr-o pungă maro de hîrtie.
„Ai văzut meciul Argentina – România?”, întreabă scurt ca și cum întrebarea nu și-ar avea rostul. „Cred că gazonul de pe Arena Națională are o problemă de substrat, n-ai văzut că nici nu puteau sta în picioare, nu vegetează bine, se degradează foarte repede”, continuă explicînd repede domnul Constantin în timp ce imaginile parcă i se desfășoară în fața ochilor. Însă nu poate stabili o cauză clară atîta timp cît nu este acolo. „Nu am fost acolo să analizez cu ochii mei, spun doar din ce se vede la televizor.”
Dacă în România ar fi un climat mai cald și pămîntul nu ar fi folosit doar pentru culturile agricole, ne-am putea obține independența energetică față de marii exportatori de petrol.
Adaugă un comentariu