Invatatoarea Trandafir si copiii de la 402

Dupa perioada de voluntariat in centrele de plasament si in orfelinate din timpul facultatii, Mihaela s-a angajat anul acesta ca profesor itinerant la o scoala din Vaslui. Meseria ei consta in a-i ajuta pe copiii cu deficiente. In cabinetul de psihopedagogie din scoala, ea are ore cu cei mici care nu pot tine pasul in clasele normale, in invatamintul de masa. “Am patru ore pe zi, timp de patru zile pe saptamina.  Eu m-am inscris in ultima zi, in ultimele doua ore pina se inchidea. Nu credeam ca am sa fiu vreodata in mediul invatamintului.” Mihaela trebuie sa aiba grija de copii cu Sindromul Down, cei care sufera de deficienta mintala moderata sau cu probleme de invatare. Fiecare ora este diferita, in functie de copiii care-i vin in cabinet.

“Sint copii de clasa a IV-a care nu deosebesc culorile si care nu pot sa silabiseasca. Cu ei trebuie sa iau totul de la inceput. (…) programa este adaptata la fiecare copil in parte. Tu iei programa si efectiv te intorci si incerci sa intervii unde poti. Vezi ca nu stie de la clasa a II-a, mergi la clasa I si reiei totul.”, marturiseste ea. Insa o ora pe saptamina pentru acesti copii nu este suficient, intr-o saptamina fac matematica, in alta urmeaza comunicarea si mai sint si alte cursuri pe care le tin. Mihaela se ocupa si de logopedie, ii ajuta pe micuti prin diferite jocuri de comunicare. Fiecare necesita un anumit tratament. “Nu e de ajuns, dar nu avem ce face. Anul trecut era un singur profesor itinerant, insa acum sintem doi”. Aceste ore se tin in timpul orarului lor, cind isi au programata “sedinta”, indiferent ce profesor este in clasa, el vine la cabinet. Acum, pentru a incerca din ce in ce mai mult sa le capteze atentia, ea le ofera bomboane. Munca intilneste citeva obstacole venite chiar din partea celorlalti profesori, iar parintii refuza adesea sa isi inregistreze copii ca avind deficiente, intrucit nu vor sa ii inscrie ulterior la o scoala speciala. “Marti, de exemplu am un copil care nu poate veni pentru ca ai lui mi-au zis ca e zi de furat. Merg in piata la cersit sau la furat. Sint apoi altii care au parintii violenti, alcoolici sau care sint plecati in Italia sau Spania”, continua Mihaela. Din partea celor mici nu sint probleme, unii au mai fost si anul trecut in cadrul acestui program, altii vad aceste ore petrecute cu Mihaela ca un fel de pauza, cind li se acorda numai lor atentie. “Daca lor le zici sa nu vina la scoala o saptamina, se bucura. Daca le spui sa stea numai ei acasa si restul colegilor nu, ei se bucura. Nu constientizeaza ce li se intimpla. Nu se poate vorbi despre discriminare, pentru ca nu stiu si nu isi dau seama de acest lucru”.

Astazi va incepe orele cu unul din cele mai grave cazuri: un copil de clasa a III-a, care inca nu stie sa vorbeasca si nici nu cunoaste literele. Ii va da si lui o bomboana, poate va reusi sa tina minte cum se scrie “A”-ul. Prima lui invatatoare n-a putut asta in doi ani.

George GURESCU