Ioana a colorat pisica în verde
1001 de chipuri 11 aprilie 2016 Niciun comentariu la Ioana a colorat pisica în verde 32Copilăria Ioanei Corban a fost ca o călătorie continuă între casă și spectacole, deoarece spune că practic a crescut pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Zîmbetul larg pe care îl schițează involuntar, îi trădează bucuria și emoția pe care o pune în fiecare cuvințel cînd vorbește despre ceea ce face. Trăind aproape zi de zi și văzînd viața și munca marilor actori ca Emil Coșeru sau Gelu Zaharia din spatele cortinei, aceștia au devenit ca niște ghizi spirituali pentru Ioana Corban hrănindu-i visul ca într-o zi să ajungă și ea pe scenă să joace diferite roluri și să îmbrace cît mai multe costume colorate. „Cînd i-am zis tatălui meu, la sfîrșitul liceului, ceea ce vreau să fac în viitor el mi-a spus un «nu» categoric și că nu vrea să îl urmez, așa că am pus actoria pe al treilea loc”, își amintește tînăra actriță.
S-a reprofilat și a încercat la medicină. După un an în care a făcut practică la Urgențe și după ce a văzut atîtea cazuri grave, gîndul de a fi pe scenă, departe de spital i s-a conturat și mai puternic în minte.
Nu putea să își scoată din cap ideea că avea atîtea de transmis prin rolurile pe care ar putea să le joace. „Am trecut cu brio de acea perioadă, dar i-am spus tatălui că eu trebuie să dau la actorie. Pentru că nu banii sînt importanți, ci pasiunea. Cînd a văzut că sînt atît de hotărîtă mi-a promis că mă va pregăti chiar el pentru facultate”. Pasiunea pentru teatru are un loc special în inima ei, dar cînd are timp, printre hobby-uri se numără și cinematografia. A rămas fermecată pe loc de lumea filmului atunci cînd a fost pe platourile de filmare ale producțiilor „Aferim” și „Un etaj mai jos”.
Relația tată-fiică pe scenă
Îmi mărturisește că fiind fiica actorului Teodor Corban, la început oamenii au privit acest lucru cu scepticism deoarece aveau pretenții mai mari de la ea. Mereu s-a luptat să fie văzută ca un student normal care a dat la Facultatea de Teatru urmîndu-și un vis și a muncit întotdeauna să obțină totul prin forțe proprii. Eforturile pe care le-a depus au dat roade în acest an cînd piesa „Pisica verde”, în care interpretează cel mai recent rol, a fost selectată la Gala premiilor UNITER pentru „Cea mai bună regie”. „Repetam într-o zi la Teatrul Luceafărul, iar regizorul Bobi Pricop ne-a zis că vrea să pună căști și să fie un concept silent disco și noi am fost curioși să încercăm. Ideea mi s-a părut super faină, dar nu ne-am gîndit că o să aibă un așa succes de mare”, îmi spune Ioana gesticulînd fiecare cuvînt.
Este o perfecționistă și recunoaște că acesta este unul dintre defectele sale. Atunci cînd își construiește cîte un personaj caută mereu să îl îmbunătățească și prin orice gest să transmită exact tipul de emoție pe care și-l dorește. Transpune mereu cîte o parte din „suflețelul” ei fiecărui personaj pe care îl interpretează. Cel mai dificil lucru pentru ea este atunci cînd se află pe scenă cu tatăl său, modelul ei, dar totodată și cel mai mare critic, iar emoțiile cele mai mari le-a avut cînd a jucat în piesa „Acasă, în miezul verii” în regia lui Claudiu Goga. „Eu eram cea mai tînără și lucram cu toți profesorii mei pe care i-am avut în facultate plus tatăl meu care era în unele momente lîngă mine pe scenă”, își amintește Ioana.
Îmi mărturisește că atunci cînd joacă, relația tată-fiică dispare odată ce pășesc amîndoi în sala de spectacole. „Mă lasă să îmi fac treaba, dar am aflat că atunci cînd interpretez, mă urmărește grijuliu din penumbră să vadă cum mă descurc”.
Adaugă un comentariu