Lentila care te schimbă

E lumină difuză și muzica în­vă­luie spațioasa încăpere. La o măsuță de două persoane stă picior peste picior Iona. E o tînără cochetă, îm­bră­ca­­tă într-o rochie roșie strînsă pe corp și un cardigan subțire, negru. Are pă­rul făcut bucle, iar buzele-i sînt colo­rate într-un maroniu deschis. Soar­be încet din paharul de vin rose și-și mu­tă privirea de la o masă la al­ta. „Și eu am lucrat aici. Am fost chelneriță ceva timp, pînă cînd m-am ars cu apă fierbinte pentru ceai, de atunci mi-e puțin teamă, trebuie să recunosc, de ceaiuri”, spune șoptit, de parcă ar di­vulga un mare secret.

Iona a început să facă vlogging de puțin timp și a fost, spune ea, o deci­zie premeditată, amînată continuu din cauza fricii de expunere constantă. Chiar dacă este studentă în anul al II-lea la Facultatea de Arte Vizuale și Design și are tot ceea ce înseamnă aparatură necesară pentru un vlogger, adică lumini, cameră foto, chiar „un mini-studio acasă” la ea, tot nu i-a fost ușor să facă acest pas. „Eu și prie­te­na mea cea mai bu­nă am început să fim absorbite de lumea asta a vlogging-ului. Aveam niște fete la care ne ui­tam constant și începusem să ne atașăm oarecum de ele, așa că ideea de a ne apuca și noi să facem asta era din ce în ce mai vie. Apoi, într-o lună mai mul­te persoa­ne m-au întrebat dacă fac vlogging și mi-au sugerat să mă a­puc, iar eu am văzut asta ca pe un semn și am trecut la fapte”, își amintește Io­na pri­vind paharul de vin de pe masă.
Pe canalul ei de youtube are, momentan, doar videoclipuri care țin de make-up și outfit-uri, e zona ei de confort pe ca­re vrea să o exploateze la maximum pînă cînd se va familiariza cu aceas­tă platformă pe care plănuiește ca în viitor să-și îm­păr­tă­șeas­că părerile des­­pre su­biec­te care ei îi par a fi impor­tan­­te. „Nu înțeleg încă rasismul. Nu în­țe­­leg de ce exis­tă rasiști sau homofobi, sau de ce noi, oamenii, îi judecăm atît de asp­ru pe cei care sînt diferiți în vreun fel”, spune cumva speriată de gîndul că încă mai există astfel de di­ferențe.

Deși momentan este doar un hobby pe care îl practică în timpul în care nu este la facultate, Iona își pro­pune să facă ceva mai măreț pe par­te de vlogging. Ar vrea să fie auzită, să poată in­flu­ența oamenii, sau mă­car să-i facă să realizeze că nu sînt singurii care trec prin anumite probleme, că nu sînt singurii care se găsesc în situații ce par a fi fără cale de ieșire. „Deși mi-ar plăcea să le arăt oamenilor cine sînt în totalitate, nu cred că sînt pre­gătită pentru asta, cel puțin nu acum. N-aș putea să-mi filmez fie­ca­re moment din viață și să-mi ne­glijez prietenii din cauza asta. Mi-aș dori să mă pot arăta fără filtre, dar asta mi-ar tăia mult din intensitatea unor experiențe pe care ar trebui să le editez și să le urc mai tîrziu pe Youtube”, zice zîmbind. Are multe idei și multe subiecte de discuție despre care ar putea „vorbi și zile întregi”, însă cel mai mult și-ar dori să ajungă să-i facă pe oameni să empatizeze cu ea, ca mai apoi să le poată transmite mesaje de o mai mare importanță. Din această cauză nu are încă vi­deo­clipuri în care să i se audă vocea, nu știe în ce limbă să vorbească, mai ales că peste cîțiva ani va pleca din România. Este conș­tientă că vorbind în limba engleză se va putea adresa mai multor persoane, însă vorbind în limba ro­mână va fi mai aproape de publicul de aici, din țară.

„Sînt mai mult decît haine și ma­chiaj și aș vrea să-i fac și pe cei din jur să înțeleagă că toate aceste lucruri nu înseamnă mereu superficialitate”, spune rotind paharul din fața ei. Nu știe care este situația și ce-i rezervă viitorul, însă știe că vrea să transmită ceva și de fiecare dată cînd își propune ceva, reușește, ori­cît de mult timp i-ar lua să reu­șeas­că.