Mania tinereții

“A fost o experiență care ma acaparat întru-totul, amăgitoare, mi-am găsit tot felul de motivații și nu mi-am dat seama de nimic altceva din preajma mea. Aveam impresia că economisesc așa timp și bani” spune Cătălin, ce peste cîteva luni împlinește 32 de ani. Într-un apartament cu 2 camere, una era destinată calculatoarelor semănînd cu o sala de jocuri. Acolo trei prieteni își duceau veacul printre Coca Cola și cutii de pizza.

Dormeau cu rîndul și îi stimula faptul că faceau parte dint-un tot unitar, în care lipsa unuia deteriora întregul sistem: “Eram o comunitate, fiecare avea locul lui în grup, fiecare cu arma și stilul lui”. La faculatate stăteau doar dacă era neapărată nevoie, dacă era un seminar ce putea fi recuperat știau că nu au timp de pierdut prin parcuri sau baruri.

Abonamentul de 13 euro pe lună pentru a fi înscris pe server l-a plătit timp ce 5 ani, perioadă în care a devenit superficial cu toate lucrurile din jur. “Dacă ma trimitea după pîine, îmi cădea cerul în cap, iar mai tîrziu, prietena cu care eram de șase ani și ma întreba tot timpul cînd o să mă maturizez și o să am responsabilități și față de cei din preajma mea, într-o zi nu m-a mai suportat”, adaugă Cătălin fără a fi bîntuit de regrete.

A ajuns să joace cu persoane din Norvegia, Danemarca sau Suedia, iar programul și-l făcea în funcție de diferența de fus orar. “La 9 se făcea prezența pe server și era vital să fim toți, nu era o chestie în care intrai și ieșeai, dacă se întîmpla așa îți pierdeai credibilitatea, deveneai un nimeni” spune el convins că trebuie să fii extrem de conectat pentru a face perfomanță. Vorbeau prin microfoane pentru a ști fiecare ce și cum face celălalt. În ghilda lor erau și două fete, la fel de pasionate, care jucau cot la cot cu ei. Timpul petrecut cu familia, la serviciu, cu prietena, era restricționat de World of Warcraft. “E ca în viața de zi cu zi: mi-am luat mașina asta, vreau o alta, așa și în joc, ai o armă, mai vrei una” adaugă ca o explicație a dependenței lui. Cînd a început să dea cu pumnii în tastatură, ușă or tot ce îi mai ieșea în cale, și-a dat seama că nu mai avea control asupra lui, el fiind o persoană calmă și realxată. De asemenea, restul vieții lui ce nu ținea de joc era minor: “toate activitățile mele erau pe fugă, de la mîncat, la viață sentimentală. Acum că m-am lăsat, orizontul meu s-a mai mărit!”, spune Cătălin recunoscînd că va încerca totuși, măcar cîteva luni, noua variantă a jocului Star Wars ce va fi lansată în curînd.

Andreea JUGARU