Medicinistul plimbaret

Arata alfel decit mi-l imaginam. Nu poarta cravata, asa cum se cuvine unui sef. Din contra, e jovial si poarta tricou si un rucsac mare. Imi spune raspicat ca se numeste George Gradinariu, cu accentul pe “a”. Este presedintele Societatii Studentilor Medicinisti din Iasi (SSMI), cel care reprezinta interesele miilor de studenti de la UMF. Are 21 de ani si este in anul al IV-lea. “Am mers la scoala cind aveam sase ani”, spune timid, ca raspuns la fata mea uluita. A venit la Medicina nu pentru bani sau cariera, ci ca sa nu se plictiseasca. Cu toate masurile luate, plictiseala nu a putut fi evitata si a mai urmat o facultate in paralel la “Cuza”.

George este omul pe care il invidiezi, aproape il urasti pentru felul in care isi planifica timpul si pentru lucrurile pe care reuseste sa le faca. In activitatile SSMI s-a implicat  din primul an, din timpul unei campanii anti-fumat. Dupa acea experinta a devenit din ce in ce mai pasionat de ceea ce se intimpla acolo si asa a ajuns anul trecut, in noiembrie, sa fie ales presedinte.

Nu-i place cind i se spune “sef”, pentru ca “un presedinte e mult mai mult decit un sef”. Proba de foc o va trece saptamina viitoare, in cadrul unui congres unde SSMI este organizatoare principala. Nu pare prea emotionat.

In halat si in planor

Isi cere scuze pentru intirziere si imi explica ca face planorism. In anul al II-lea a fost in Brazilia cu bursa, nu avea un punctaj prea mare, era chiar ultimul pe lista, dar a fost singurul care a optat pentru Brazilia si altfel a reusit sa ajunga acolo. O amintire inca vie se citeste in ochii verzi si imi confeseaza pasionat despre o alta placere a lui: “colectionez aparate muzicale bizare. Din Brazilia mi-am cumparat unul cu nisip in el, care imita sunetul ploii”.

Imi mai spune ca in anul II a fost cu bursa in Japonia. Incep sa ma obisnuiesc. L-a impresionat mult felul in care economisesc japonezii spatiul, o tara contraindicata claustrofobilor. Acum doua saptamini a fost in Tunisia, la un congres al asociatiilor de studenti medicinisti. I-a placut si acolo, nu exista loc pe care nu ar vrea sa-l viziteze si se gindeste ca ar putea combina destul de bine cariera sa medicala cu pasiunea pentru calatorii.

Cu toate astea, mai are timp sa citeasca si beletristica. Incep sa banuiesc ca e un tocilar veritabil si il intreb cind a fost ultima data la discoteca. Raspunsul devine previzibil.

Anastasia CONDRUC