Meseria făcută din scrum
1001 de chipuri 12 mai 2010 Niciun comentariu la Meseria făcută din scrum 0Se dă alarma de incendiu. Într-un minut echipajul de intervenție iese de pe ușa dispeceratului din Copou și în alte trei minute trebuie să ajungă la destinație. Totul se desfășoară contra cronometru, cu secvențe luate parcă dintr-un film de acțiune. Iar unul din „actori” este Bogdan Ciornei, sergent major la Dispeceratul 1 al Inspectoratului pentru Situații de Urgență. „Pleci la o intervenție și nu știi dacă te mai întorci. Se pot întîmpla multe situații, mergi la incendiu, știi ce arde, dar nu știi ce se află în interior”, mărturisește Bogdan.
Și se poate întîmpla ca într-o singură tură, care durează 24 de ore, să aibă chiar și șase intervenții. În lupta cu focul și cu temperaturile ridicate recunoaște că trebuie să ai o gîndire rece și să știi cînd și cum să acționezi. În urmă cu un an a avut o intervenție la o casă de pe strada General Berthelot, era comandant pe echipaj și, cu gîndul că ar putea să pice planșeul peste el, a intrat în locuință și a salvat o bătrînă. A găsit-o imobilizată la pat și în stare de șoc. „Am luat-o pe sus, nici nu știa săraca ce se întîmplă. Atunci trebuie să iei o decizie la fracțiune de secundă. Ai intrat acolo, este viața unui om în joc, după aia, m-am văzut salvat și pe mine, și pe persoana respectivă”, continuă sergentul.
În postura de erou nu se vede, iar de multe ori nici oamenii care-i cheamă în ajutor nu îi primesc cu brațele deschise – „nu te va primi nimeni cînd ești la necaz”. Odată cu focul pe care-l sting, se tranformă în scrum și agoniselile de-o viață. Timpul devine cel mai mare dușman, atît pentru pompieri, cît și pentru cei păgubiți, fiecare secundă se întinde pînă la veșnicie. „Lui i se pare că au trecut zece minute, cînd de fapt sînt două, trei minute. Se vede în situația faptului împlinit, vede că arde și timpul trece foarte repede pentru el”.
Cine-ți ține spatele
Își împreunează mîinile de fiecare dată cînd pomentește de cîte o intervenție prin care a trecut. Sînt prea multe la număr și a renunțat să le mai țină minte, poate că-i prea tînăr, iar după cele 24 de ore petrecute la Dispecerat, încearcă să ajungă la familia lui. Și chiar și atunci, primește o alertă chiar înainte de a pleca acasă. „Am prins intervenții fix cînd trebuia să ies din tură, dimineața și mă întorceam acasă abia după amiaza”, spune Bogdan. Dar, oricum, tot o familie îi sînt și cei de la Inspectorat. Cînd sînt într-o operație de salvare, trebuie să aibă grijă unul de celalt, mai mult decît ca niște colegi , altfel „trebuie să fim foarte uniți, să tragem unul pentru altul, dacă sîntem certați, mă lasă acolo”.
E sîmbătă seara, la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență nu este agitație deloc. În curte este un coleg de al lui Bogdan. Se plimbă prin fața ferestrelor mari ale clădirii. Zîmbesc amîndoi, rugîndu-se parcă să fe o noapte cît mai liniștită.
George GURESCU
Adaugă un comentariu