Nervii care-ți aduc restanțe
1001 de chipuri 8 noiembrie 2009 Niciun comentariu la Nervii care-ți aduc restanțe 1Ghinionul se plimbă cu tramvaiul 13. Din Baza 3 pînă în Copou toată lumea se plînge de cîte ceva. Fie de restanțe, fie de frig, dar mai ales de lipsa banilor. „Nu am mai văzut o shaorma de cînd eram tînăr”, îi spune un student ferchezuit colegului său de banchetă. Își analizează părul țeapăn în telefonul mobil și nu uită să spună la fiecare două minute.
„Bă, da’ frig e azi”. Își îndeasă mîinile în buzunarele gecii de piele, care lasă la vedere o bucată destul de mare de piele și tace. Numai controlorul îl va face să vorbească, zece minute mai tîrziu. De la a doua stație deja nu mai ai loc să respiri. Călătorii par toți că se îndreaptă spre facultate. Cu mape sau ghiozdane se lasă legănați de tramvai. Drumul decurge destul de liniștit pînă ce, din spatele mijlocului de transport se aud cîteva înjurături. „Eu ți-am zis că n-avem noi azi, ci are grupa cealaltă, da’ tu nu. Boule!”. Cuvintele ies de pe buzele roșii ale unei domnișoare. Își face loc cu coatele și începe să apese nervos pe butonul care deschide ușa. „Nu fi proastă, nu e stație aici”, i se adresează un tînăr pe care fata tocmai îl călcase pe picior. Spiritele se liniștesc pentru puțin timp.
În aburul pe care-l inhalăm cu toții apare un bărbat solid cu tenul brunet și o cicatrice întinsă de la frunte pînă la bărbie. La gît, poartă un ecuson pe care nu se poate citi nimic. „Biletul. Hai dă-l încoa” și controlorul se desconspiră. Degeaba se îmbulzesc toți să coboare în stație, că ușile rămîn închise. „Cotor! N-are cotor! Tu știi ce e ăla sau ești prea blondă?”, strigă una din fete din spatele meu. Controlorul le ia deoparte și începe a negocia. Pacea se face numai după ce blonda ia aminte la spusele bărbatului: „tu, frumoaso, un număr de telefon și gata amenda”. Controlorul coboară cu cîțiva „vinovați”, iar fata rămîne să drăcuiască în șoaptă.
Glasurile încep a se ridica, iar cînd o bătrînă încearcă să obțină un scaun liber. „Hai, mamă, că-s femeie bolnavă”, dar fără succes. În cele din urmă, aproape de ultima stație, se ridică un tînăr binevoitor: „Stai jos, că de acuma tre să coborîm toți”. Tocmai cînd cobora ultimul picior elegant din tramvai, se aude un țipăt de groază. „Mapa mea! Unde-i?”. Domnișoara se lasă cuprinsă de paranoia și urlă din răsputeri la bărbatul care o însoțește: „Vezi cine mi-a furat-o! Stai și te uiți la mine! Fă ceva, am prezentarea la economie acolo!”. Tînărul îi zîmbește, scoate mapa de sub haină și vrea să o ia în brațe. „Handicapatule! Mi-ai stricat tot chefu’ de facultate și azi chiar trebuia să merg!”, și tînăra pleacă în trombă cu un taxi din fața Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor.
Adriana ZĂVOI
Adaugă un comentariu