Nocturna la Medicina

Dupa ora zece, in complexul studentilor de la Medicina numai Coffetteria dell’Angolo mai are program de voie. Prin geamurile cu perdelute cochete se mai zaresc locuri libere. Atmosfera si marimea localului amintesc de o seara in sufrageria unui prieten. In ciuda prajiturilor, a luminarilor de pe bar si a revistelor Cosmopolitan si Beau Monde insirate pe calorifer, cei mai multi de la mese sint baieti. Plasma din spatele barului explica situatia. S-au adunat sa vada meciul A. C. Roma – CFR Cluj. In spate, vreo zece baieti au asezat fotoliile  ca un amfiteatru in jurul mesei cu sticle de vin si bere, cu vedere spre gazonul de pe ecran. Ei sunt mai veseli si le scapa cite o exclamatie “Hai ca dam golul!”. Unul din ei, mai voluminos, cu ochii pe scor, o striga pe ospatarita pe nume. Se pripeste si striga scurt “Gol!” cind nu e cazul.

Pro TV, in italiana

Andreea, obosita, le aduce sandvisuri, spala vasele sau debaraseaza. E din aceeasi gasca cu patronul, asezat si el in fotoliu. Putin mai aproape de plasma, linistiti, mai urmaresc meciul patru baieti. Cele doua fete care-i insotesc se rezuma sa se uite cu coada ochiului la cite un fotbalist mai dragut. Prefera sa discute intre ele. Pleaca toti, inainte sa se termine meciul, incapind in mod miraculos intr-un Tico.

Dupa finalul dezamagitor, se da dezlegare la comentarii si telefoane care incep sa sune de zor. Vreo trei inca se mai uita la interviurile luate de reporterita PRO TV, exclamind “Uite, ma, ce stie fata italiana”. Se mai distinge cite un “Mai, da’ ce gol prostesc”, spus cu ciuda sau cite un “acolo a gresit, tre’ sa recunosti”. Treptat, ecourile partidei se sting si se trece la discutii despre taxi, radare sau masini confiscate. Putin dupa 12, localul se goleste cu replici de bine. “Multumim, sanatate”, “Va mai asteptam”. Patronul facuse o exceptie. Programul e pina la 11.

Beyonce in Alpin

Restaurantul chinezesc Alpinweiss e cufundat in intuneric. Localul e deschis pina la 3.00. Muzica buna, preturile mici si atmosfera intima nu au atras prea multi studenti. In sala de jos, doar un cuplu susoteste in colt, pe acorduri Cranberries si Manic Street Preachers. Sus, fumul sfideaza afisul de pe usa “Salon pentru nefumatori”. Ca si la cofetarie, o plasma tine loc de tablou miscator. E pe VH1, desi muzica nu are nici o legatura cu videoclipul Beyonce de pe ecranul clar. Doar doua mese ocupate, pina aproape de ora doua. Atunci ospataritele cu limba lasata pisicii aduc notele de plata si se apuca de curatenie. E atit de pustiu incit nu poti face decit ce fac si baietii asezati cite doi la mese. Sa treci la confesiuni purtate in soapta, cu o cana de vin fiert sau o bere in mina.

Asta, fireste, pina ce atmosfera se curma brusc cu sunetul ascutit al unor boxe muribunde, sau cu nota neceruta.

Miercurea nu e seara de iesit a medicinistilor. Nu le e dat peretilor de aici sa aiba parte de conversatii pe tema aritmiilor cardiace sau a centrilor nervosi.

Delia TOMEI