Oița cu buletin

Cine ar fi ghicit că una dintre oi­țele Asociației Moldavia de la Casa de Cultură a Studenților nu a ajuns în­că la vîrsta majoratului? Loredana Pos­tolache, cea care îmbracă mascota aso­ciației împlinește 18 ani abia pe 30 decembrie. Însă asta nu o îm­pie­di­că să fie prezentă la mai toate mani­fes­tările, să amuze participanții și să fa­că poze cu ei. Odată cu costumul îm­bracă o lume unde poate fi exact cum vrea. Recunoaște că în mod normal nu îi place să fie în centrul atenției, dar din spatele bureților percepția es­te alta. „Nu mă cunoaște nimeni, nu mă știe nimeni și tocmai de aceea mă pot desfășura în voie”, iar mîinile cu care gesticulează moderat cuprind ca­na albă cu ceai cald. Învelișul pufos cu cap mare și ochii amuzanți este ca punte de socializare, căci se poate ap­ropia de oameni mai ușor, iar ei sînt receptivi și mereu se bucură de pre­zența oiței, mai ales copii. Însă ceea ce a surprins-o și pe Lori, așa cum îi spun prietenii, a fost un copil care a început să plîngă cînd a văzut-o în costum. „Împărțeam într-un parc plian­te pentru G-Fest și am trecut pe lîngă o mamă care împingea un că­ruț. Brusc copilul a început să plîngă și m-am simțit prost, ce vină am eu că sînt așa mare?” și își acoperă chipul zîmbitor cu palmele. Fetei îi sînt dra­gi cei mici, mai ales cînd se strîng în jurul ei. Însă, de multe ori o chinuie și o trag de coadă, iar cînd se întoarce cu­rioasă spre neastîmpărați, aceș­tia se sperie.
Ochii mari și căprui se mic­șo­rea­ză într-o grimasă animată: „am pri­mit și replici de agățat de la tipi cînd aveam costumul, dar cred că astfel de persoane au cu siguranță o prob­le­mă”. Iar frații ei mai mici încearcă să o tachineze întrebînd-o dacă mai behăie sau dacă dă lapte. Asta pro­ba­bil din cauza faptului că mama o dă mereu exemplu pozitiv pe Lore­da­na care nu iese din cuvîntul lor. „Cred că ei fac totul ca să nu fie ca mine”, spune tînăra pe un ton serios. Însă da­că relația cu frații este una mai re­ce, colegii din asociație reu­șesc să îi mențină agățat un zîm­bet în col­țu­rile gurii.

Picătura de energie

Spre deosebire de membrii „Cru­cea Roșie” unde a făcut o perioadă voluntariat, ea spune că aici nimeni nu are atitudine de superioritate, iar părerile îi sînt ascultate. În plus, a în­ceput să iubească mascota. A mai pur­tat în cadrul festivalului „Street De­livery” un costum în formă de pi­că­tură de sînge. „Toată lumea spunea că sînt căpșună și nu îmi plăcea, era incomod”. Știind-o claus­tro­fo­bă, prima întrebare a părinților a fost dacă nu se sufocă în costum. Chiar dacă îmbrățișarea bureților es­te uneori prea călduroasă, fata spu­ne că dansînd „cu lîna pe ea” reu­șeș­te să se mențină în formă.
Părinții nu s-au opus niciodată at­racției ei pentru oiță, dar acum, fiindcă se apropie BAC-ul, Lore­da­na trebuie să jongleze cu ecuațiile pe ca­re le învață la Liceul „Grigore Moi­sil” din Iași și mai puțin cu plian­te­le prin care face reclamă la „Rock’n’Iași” sau la alte festivaluri.