Piramidele, pînă la revoluție
1001 de chipuri 7 martie 2011 Niciun comentariu la Piramidele, pînă la revoluție 6Pe Anca ți se pare că o cunoști de-o veșnicie și nu știi de unde s-o iei. Asta probabil pentru că are ochii mari și verzi cei ai lui Betty Boop. Apoi, cînd afli că are 24 de ani, parcă nu-ți vine să crezi. Sub înfățișarea timidă se ascunde o persoană foarte curajoasă. De curînd s-a întors din Egipt, unde și-a petrecut șase luni lucrînd la o grădiniță din Alexandria. Însă, din cauza situației din ultima periodă din capitala egipteană, a fost nevoită să se întoarcă și să-și ia rămas-bun de la copiii de care prinsese drag.
Cînd a ajuns acolo în septembrie, primul obstacol peste care a trebui să treacă, a fost cel al privirilor localnicilor: „eu fiind europeană, albă, cu părul scurt, destul de diferită de restul peisajului chiar am ieșit în evidență acolo. Și, cu timpul, te simți foarte bizar, urmărită, să spunem așa”. Ea nu a ales țara în care să plece, a ales doar jobul, voia foarte mult să lucreze la o grădiniță, să stea cu copiii, asta pentru că mai tîrziu visează să-și facă o grădiniță a ei: „acolo am găsit jobul, m-am înțeles foarte bine cu ei la interviu și am plecat în Egipt. Nu m-am gîndit foarte mult la țară, de asta și șocul a fost mai mare pentru că nu m-am pregătit dinainte. Am vrut doar să mă duc să lucrez.” Nu i-a fost greu să se înțeleagă cu picii pentru că cei mici nici măcar nu vorbeau, așa că a folosit limbajul semnelor care a ajutat-o de minune.
Cînd o întreb cîte țări a vizitat, le numără repede și-mi spune că a trecut deja prin opt țări, multe prin intermediul AIESEC.
Cele șase luni petrecute în Egipt și evenimentele la care a avut ocazia să participe au făcut-o să înțeleagă mai bine tradiția și religia egipteană. Mai mult decît atît, și-a dat seama că multe dintre lucrurile pe care le știa despre ei cînd a plecat acasă nu erau nici pe departe adevărate: „pentru ei familia și iubirea sînt lucruri sacre. Deseori noi nu-i înțelegem, spunem doar că-s ăia cu vălurile și care trag cu pușca.”
O grădiniță potrivită
Tînăra spune că toată acestă experiență pentru ea a fost un test: „să văd dacă idea cu grădinița e viabilă, mi-am dat seama că mi se potrivește și că pot merge mai departe”, dar și o experiență minunată: „am fost în deșert de două ori și am dormit sub cerul liber, sub stele. Am văzut chiar familii de beduini, cu copii mici, care stăteau sub cerul liber”. Îmi spune că nu a impresionat-o nimic mai mult decît liniștea deșertului și cerul minunat pe timp de noapte: „nici pe tine cum respiri nu te auzi. Bineînțeles, am văzut și piramidele și, deși e un loc cam turistic, îți dai seama că acolo a început civilizația egipteană.”
Job-ul de educatoare pe care l-a avut și minunatele excursii la Cairo, în deșert sau la piramide o fac pe Anca să-și aducă aminte cu drag de Egipt și e decisă să caute să plece iar, chiar dacă nu acolo, oriunde, numai să poată lucra și vizita cît mai mult.
Alexandra ȘANDRU
Adaugă un comentariu