Prințul Fericit al teatrului pentru copii

Claudiu Gălățeanu are 33 de ani, iar vreo 10 din ei i-a petrecut numai în teatru – ori la Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul”, ori la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. E înalt, iar părul brunet care-i tot vine peste ochi și-l așază într-una, în încercarea de a-l face să stea în vreun fel. Poartă o bluză albă cu dungi negre și deși pare obosit, zîmbetul nu i se șterge de pe buze. „Tocmai am ieșit de la un spectacol”, spune oftînd, lăsînd mai apoi să-i scape un surîs.

Joacă teatru pentru copii deja de opt ani și crede că nu e cu nimic diferit față de „teatrul pentru oameni mari” pe care-l practica la Botoșani. „Au mai multă emoție și se implică de parcă viața lor ar fi în joc. De exemplu, cînd jucăm «Alba-ca-Zăpada și cei șapte pitici», cînd intră vrăjitoarea în scenă nici nu i se mai aud replicile. Se ridică toți copiii și țipă cînd la ea să plece, cînd la Albă-ca-Zăpada să nu muște din mărul fermecat. E mult mai vizbil feedback-ul lor”, povestește Claudiu rîzînd și uitîndu-se de jur împrejurul cabinei.

Nu și-a dorit niciodatăsă fie actor, pînă în clasa a XII-a, cînd s-a surprins gîndindu-se la meseria asta, iar gîndul i-a provocat o stare de fericire. „Culmea e că nici nu jucasem teatru în liceu și nu voiam s-o fac vreodată pentru că nu era de mine și deodată s-a întîmplat să-mi placă”, zice făcînd ochii mari, de parcă și pe el l-ar fi surprins ceea ce tocmai a terminat de rostit. Era un copil timid și nu-i plăcea să vorbească în public, susține el, dar cumva știa că vrea să treacă peste „obstacolele” astea și să continue, să joace și el în fața unor oameni și să vadă cum se simte. A venit numaidecît la Iași, în căutarea unui profesor îndrumător care să-i zică dacă are sau nu „stofă de actor” și l-a întîlnit pe Petru Ciubotaru, actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași care l-a și pregătit pentru examenul de admitere pe care urma să-l dea pentru a intra la Facultatea de Teatru.

„Nu l-am luat prima dată și m-a dezamăgit puțin, dar n-am renunțat. Dacă ideea era plantată în cap, greu mai puteam renunța la ea”, spune Claudiu zîmbind. A încercat, în schimb, să revină la primul său vis, acela de a fi profesor, și a intrat la Facultatea de Litere unde a studiat, timp de un an, limbile franceză și engleză, la care a renunțat imediat ce a intrat, un an mai tîrziu, la Facultatea de Teatru, la specializarea Păpuși și Marionete.

Acum Claudiu joacă în multimple piese la Teatrul „Luceafărul”, dar cel mai mult îi place să fie Prințul Fericit pentru zeci de copii care vin să-l vadă săptămînal, curioși să afle prin ce întîmplări mai trece vreun personaj pe care îl joacă. Știe să mînuiască și marionetele și nu se dă înapoi nici atunci cînd vine vorba de teatru de păpuși, reușind să le dea viață și acestora.