Sculptor în gheața din pahare

„Meseria de barman îmi oferă libertatea de care am ne­voie”, îmi povestește Ionuț Daniel Ungureanu atunci cînd îl întreb cum de a ajuns să lucreze în barul „La bază”. O spune tare și vorbele lui răsună în camera mică în care sute de sticle de alcool sînt aliniate, pregătite pentru a fi trecute prin mîna lui Ionuț. Lichidele din sticle vor fi ulterior combinate într-o băutură cu un nou nume. Barul „Oddity” este al doilea loc în care Parazit, așa cum îi spun prietenii, combină, în fața clienților, alcoolul cu poveștile. A avut de mic o înclinație spre artă și timp de cinci ani a studiat sculptura, mai întîi la Co­leg­iul Naţional de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi și apoi la Uni­versitatea Națională de Arte „George Enescu”. În timpul fa­cultății a mers în insula Tenerife din Spania, prin intermediul programelor de studiu Erasmus+, și, astfel, a îmbinat cele două pasiuni de-ale lui, sculptura și călătoria. Odată li­cen­țiat, a început să lucreze în domeniu, însă îmi mărturisește că programul de lucru și regulile l-au făcut să se simtă constrîns și a ales să facă o pauză. Așa că, acum trei ani, a decis să se angajeze ca barman în Cafeneaua „Teatru FIX”.

Deși își ascunde pașii în spatele barului și mai mereu se plimbă de colo-colo, întotdeauna cu o sticlă în mînă, își face timp să discute cu prietenii de după bar. Îi place să poves­teas­că despre cît de mult l-a impresionat călătoria din Italia, din Florența mai exact, sau din Grecia și, la final, își termină po­vestea cu orașul său natal, Iași, un „oraș tînăr” din care nu are de gînd să se mute. Gabriel, unul dintre prietenii lui Ionuț, re­memorează momentul în care prietenul său și-a prezentat lucrarea de la finalul liceului. „A luat o cizmă care simboliza Italia și în ea a pus un pește, iar pe acestea le-a colorat cu au­riu pentru a face referire la «aurul» pe care l-au găsit românii plecați la muncă acolo. A stat piesa lui de artă multe zile la expoziție pînă a început să miroasă peste tot a pește. Și acum rîdem cînd ne aducem aminte”, îmi povestește Gabriel.

Ionuț remarcă faptul că străinii sînt cei mai amuzanți fiindcă deși ies împreună, mereu sfîrșesc prin a sta singuri. „Sînt amețiți, ei nu înțeleg nimic. Mereu rîd cînd vine un francez la mine și cere «whiskycoca»”, îmi povestește Ionuț și imediat începe să zîmbească.

Fie că încerci să-l cauți după pereții verzi din „La bază” sau îl alergi cu privirea pe la festivaluri din țară, la „Electric Castle”, „Afterhills” sau „La Vie”, Ionuț va fi mereu nerăb­dă­tor să-ți povestească despre cum a intrat la „Arte”, deși ini­țial a fost înscris la balet și nu la sculptură, despre ce a văzut în călătoriile sale și despre muzica lui preferată. Și dacă cuvintele nu sînt de ajuns, o să te facă să-l cunoști așa cum știe el mai bine, făcînd artă nu din lut, ci din băuturi.