Spinii chinezești nu înțeapă
1001 de chipuri 20 martie 2013 Niciun comentariu la Spinii chinezești nu înțeapă 18Nu știu cum se butășesc crizantemele, însă o aud pe doamna Angela cum îi explică unei cliente, arătîndu-i cu un ghiveci în mînă de unde trebuie să taie tulpina. „Ăsta încă e pui, trebuie să se mai lemnifice codița”, iar apoi se rupe o parte și se plantează în pămînt. Nu sînt ele pretențioase, merg și în ghiveci și în grădină. „Au nevoie de multă lumină? Vreau să pun cîteva într-un colț unde am niște hibiscus”. „Nu, doamnă, merg și la umbră, că doar nu-i ca-n beci” și, întorcîndu-se spre mine, doamna Angela mă lămurește că hibiscusul este cunoscut și drept trandafirul chinezesc.
Plantează flori și le vinde de 40 de ani, de cînd era copil. Deși are diplomă de biochimist și a lucrat un timp în laboratoare, mai mult îi place să stea afară, la aer, decît într-o cameră îmbîcsită cu formol, de la care și-a stricat și sănătatea. Acum are în grădină 1.000 de trandafiri de toate culorile, iar plantele din seră se grăbesc să dea boboci. Nu i-au înflorit încă daliile și gladiolele, e prea devreme pentru ele, însă lalelele roșii și galbene deja s-au deschis. Le așteaptă și pe cele negre, reginele. Le iubește, dar recunoaște că „nu prea se mai vînd florile de grădină. Pe vremea lui Ceaușescu erau patru-cinci florari în Iași care le plantau și le vindeau, mergea bine, acum mai mult se aduc din străinătate”. Mai vin, însă, clienții și o roagă să le aranjeze jardinierele, uneori o lasă pe ea să aleagă florile, fie că se gîndește cum să potrivească panseluțele, fie că își imaginează cum ar arăta în ghiveci mușcatele roșii. Pe cele din urmă le știam de nalbe. Doamna Angela încuviințează și, pipăind frunzele, îmi zice că sînt otrăvitoare, „în comunism, fetele le foloseau ca să facă avorturi, că medicii nu aveau voie”. Uneori, plantează chiar ea florile în grădinile oamenilor, cum a făcut săptămîna trecută, cînd a strămutat vreo două sute de primule și bănuței în curtea unei prietene.
Știe să facă și buchete de mireasă, „ieri sau alaltăieri a venit o domnișoară și m-a rugat să îi fac unul din șapte trandafiri roșii. Ea voia să îi pun și cîteva fire de voalul miresei, dar cum n-am avut, i-am pus niște frezii albe, cîte două în jurul fiecărui trandafir, că atît și-a permis. A ieșit foarte frumușel”. Cînd nu are florile cerute, le cumpără și le aranjează de-acasă. O cunosc deja clienții, care o văd de opt ani la aceeași tarabă din Nicolina. Pe unii îi știe de cînd vindea la o tonetă în Podu Roș, dar cum chiria era prea scumpă, s-a mutat cu tot cu florile de primăvară sau vară, perene sau anuale. Nu se plictisește să explice cum se îngrijesc trandafirii și nici cum trebuie rărite zambilele. A învățat plantele ca pe-o poezie fără rime, fără cuvinte, doar din culori și parfumuri.
Adaugă un comentariu