Studentul din virful Copoului

Nu-i chiar acel nene care “repara tot” pe la vecini. In primul rind, pentru ca nu are virsta ca cineva sa-i spuna nene si nici cerintele “vecinilor” nu sint atit de lesne de reparat.

Gabriel Vrajitoru e vicepresedintele ligii studentilor de la Universitatea Agronomica si in timpul liber se ocupa cu internetul, caldura si ce probleme mai au ceilalti studenti. Oricum, nu a devenit administratorul caminelor sau responsabil cu buna functionare a lucrurilor in complexul de camine, doar studentii nu stau toata ziua si vegheaza daca apa calda are sau nu temperatura potrivita.

Peste o luna este FEstudIS-ul si, ca in fiecare an, trebuie sa se gindeasca cum vor decora camionul. “Cind am intrat in liga studentilor, in fata tractorului respectiv, a fost o trasura cu doi cai in care erau cite doi reprezentanti de la fiecare facultate: un medic veterinar, un pescar, era Bachus si o zeita de la Agricultura”, isi aminteste Gabriel.

Iar pentru sustinere au venit peste o suta de tineri din Agronomie pentru a se mindri cu totii de liga lor. Nu vrea sa le ofere numai dezbateri si conferinte, anul trecut s-au gindit sa organizeze un bal mascat. Pentru ei a fost un succes si peste o saptamina vor avea si a doua editie.

Tocmai acesta-i si motivul care-l face pe el sa ramina in liga si sa continue cu proiectele, e mindru cu realizarile echipei si spera ca in fiecare an sa fie si mai bine si mai mare. “Este acea senzatie cind termini ceva si stii ca totul a iesit bine, asa cum ai dorit”.

Bai, care a stins Internetul?

Conducerea universitatii le-a oferit un sediu si inca doua-trei incaperi intr-unul din camine. Alaturi de birou isi are si el camera unde locuieste. “Eu stind linga sediul ligii, sint cam tot timpul aici”, pentru Gabriel, asociatia-i non stop. Acum, ca profesori ca le-au dat sediul acesta, sint tot timpul in campus. Stiu de ce sufera tinerii, iar cind lui nu-i merge internetul, e clar ca si lui Andrei de la camera 69 i-a picat hi5-ul.

Insa nu orice dorinta se poate duce la bun sfirsit, sint multi la numar, iar fiecare isi are pretentiile lui. “O data un coleg de al nostru vroia sa facem o capela in campus. Ceva unde sa mearga studentul sa se inchine. Dar era biserica aproape si nici nu era necesar atunci”, marturiseste tinarul. Iar unde liga nu poate, incearca sa rezolve si in Senatul universitatii. Este membru acolo si de fiecare data aduce in discutie ce doleante au studentii.

Pai si tot voluntariatul are si cite o scapare, dezamagit, putin suparat, Gabriel recunoaste ca-i solicita mult timp si adesea nici nu-i ies toate pasentele, iar unii colegi de facultate nu sint atit de “binevoitori” asupra muncii sale si “ies vorbe rele”. Pina luni, cind va incepe cel mai nou proiect, mai are doua zile, suficient timp cit sa vada daca Andrei si-a vizualizat comentariile de profil.

George GURESCU