101 dalmațieni și un singur leopard
1001 de măști 28 martie 2011 Niciun comentariu la 101 dalmațieni și un singur leopard 6E greu să fii Omul Peșterii la balul mascat. Înconjurat de atîtea zîne, prințese din păduri adormite, spirite rele cu fuste scurte și cîteva cadîne, abia te abții să nu iei, la fel ca-n desene, vreo mîndră de păr și să pleci cu ea înapoi spre peștera-cămin. Am lăsat însă ciomagul acasă, de frică să nu sperii vreo scufiță mai timidă.
M-am trezit dimineața, cu zece minute înainte să se termine programul la biroul unde schimbăm lenjeria de pat și-am fugit s-o mai prind pe doamna de-acolo. Știam că trebuie să fie cel puțin un set cu model de leopard și, negreșit, l-am găsit. Cătălin m-a ajutat să prind cearșaful ca și cum ar fi o haină autentică de om preistoric, tot el a zis că ar fi bine să leg și cureaua la brîu, iar ochelarii de soare și telefonul prins la braț cu un elastic de păr n-aveau cum să lipsească, doar sîntem moderni.
Nici nu intru bine și o hoață ștrengăriță îmi zîmbește. Chiar dacă nu sîntem din aceeași eră, am face o echipă iscusită de pirați, ea cu pistolul, eu cu bîta. Dar mă fac repede dispărut, să nu care cumva să mă împuște.
După vînătoare
Trebuia să vin pregătit cu blana aia bună, că nici nu intru bine și deja începe lumea să facă poze cu neanderthalul din Copou. Vin toți, pe rînd, dame și cucoane, regi și boieri cu fasoane, în timp ce eu îmi fac drum către centrul Sălii Pașilor Pierduți, în speranța că oi găsi un Barney cu care să schimb o glumă sau vreo Wilma să-mi aline rănile. Hop un vampir, poc un copil cu mască și mă înscriu fără să vreau la parada costumelor, ca Fred Flintstone, personaj pozitiv. Și, ca să treacă timpul, mă mai bat cu Cătălin în stickere, care unde reușește să mai lipească un abțibild în zonă cît mai jenantă, fără ca celălalt să-și dea seama.
În curînd îmi găsesc și perechea, o domnișoară-pisică a cărei bluză are-același imprimeu ca al meu veșmînt. Dar se furișează repede după ce facem o poză și ochii-mi cad pe Ariel, mica sirenă cu bustul mare care-a speriat balul și-a dat pe spate toți prinții, voievozii, tîlharii și ucigașii în serie. Și-aici se termină seara, misiunea mea a eșuat. N-am găsit nici o domniță de peșteră, nici măcar o antilopă sau vreun dinozaur mai drăguț. La anul îmi iau tentacule.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu