Aburi cu zîmbet de madonă

Cum pentru jumătate de masaj de relaxare cu crema clientului trebuie să dau 20 de lei și sa ma programez, dacă am noroc, și cu cinci zile înainte, Baia Publica mi se arată la telefon destul de neprietenoasă. Totuși, oricît de lipit mi-ar fi buzunarul, lista lungă de servicii de la fața locului și fața senină a recepționerei îmi elimină cîteva prejudecăți. Fără ezitări prea multe, aleg duș și saună. Inițierea pe culoarele faianțate, cu aspect spitalicesc este rapidă.

Adina, înfășurată cu un prosop și roșie ca un rac, își ia poziția de ghid și mă plimbă la dușul pentru femei, arătîndu-mi restul drumului. Mă opresc niște plescăituri și voci groase. În bazinul sferic, trupurile îmbibate ale bărbaților se mișcă frenetic, ca și cum ar sta la fiert. Cu broboane de apă pe corp, îmi fac curaj și intru în cuptor. O cămăruță de lemn încinsă aglomerează cinci nuduri feminine, de dragul înfrumusețării. Scîndurile trosnesc la auzul „bîrfotecii” alimentate de trei doamne serioase, care se aprind cînd vine vorba de indiferența soților. „Al meu nu a ieșit niciodată cu copii. Eu cu rolele, eu la munte, eu la mare. El stă să fotografieze o păsărică în Copou și două, trei zile”, spune o femeie, răsuflînd mai greu de la temperatura ridicată.

După cîteva momente, văd că hainele dispar, odată cu înaintarea în vîrstă. Valuri, valuri de piele îmbătrînită se revarsă pe lemnul de deasupra mea, iar pudoarea se face tot mai mică la 85 de grade.

Deși încerc să mă feresc de privirile curioase ale doamnelor, nu scap necălcată pe picior și pe mînă de una care dă năvală ca un bolovan să iasă afară. Discuțiile fragmentate de nisipul din clepsidra care stă agațată pe perete se continuă pe hol.

Piele cu ardei iute

Femei cu picioarele ridicate pe calorifer, perete, bancă sau orice alt obiect suspendat, altele tolănite într-o saună nefuncțională, unele mai albe, altele mai bronzate, mă fac să cred că am ajuns în paradisul din mintea bărbaților. Și numaidecît mă oprește din visare o întrebare rătăcită: „Aici este sauna pentru bărbați? Dacă nu, unde este?”, zice cu voce joasă o siluetă masculină în slip, care imediat își retrage privirea cînd prin fața lui se perindă madone dezgolite, una dintre ele luînd chiar și poziția unei statui angelice, mușcînd dintr-un măr. Cum păcatul strămoșesc nu a pierit, cele mai tinere chicotesc cînd le văd pe cele mai bătrîne că se masează cu cremă sau își chinuie pielea cu dispozitive de cauciuc. ,,Femeia asta e plecată cu capul. O cunosc eu, mai vine pe aici o dată la două săptămîni”, îmi spune o clientă fidelă a locului și mă pune să-i urmăresc mișcările de bătut celulita. În timp ce una mă pune să îi usuc hainele cu prosopul, pe care le-a purtat o zi întreagă și pe care „nu îi place să le îmbîcsească cu parfum”, alta mă întreabă: „Auzi, tu crezi că-s alergică?”, și-mi arată un balsam cu ardei iute dintr-o cutie unsuroasă și petele roșii de pe picioare și brațe.

Ritualul de dezmierdare și relaxare al femeilor se întrerupe brusc, atunci cînd bărbații de alături încep să se agite: „Băi, era o hoașcă în camera cealaltă, fără chiloți, că nu-mi mai trebuie nimic după ce-am văzut-o!”, și vorbele lor se amestecă cu mirosul de trupuri transpirate și abur. De partea cealaltă a baricadei e tăcere.

Diana IABRAȘU