Băiat de mingi pentru o zi
1001 de măști 2 iunie 2010 Niciun comentariu la Băiat de mingi pentru o zi 2Degajare lungă a portarului, centrare dintr-o bucată cu capul din lateral stînga, pasă pentru Milito care rămîne singur cu portarul, șut și GOL! Nu, nu e faza primei reușite din finala Champions League. Doar dacă Milito s-a transferat peste noapte la echipa de șase amatori ieșeni sau dacă Inter Milano a retrogradat în Copou. Și, după cum aflu de la tipul vînjos și transpirat pînă în vîrful capului de lîngă mine, nici primul gol nu e: „2 – 0, mai aveți șase minute”. Iar de mi-ar fi rămas vreun dubiu despre proveniența echipelor, mi l-am spulberat cînd l-am văzut pe Milito schimbînd pase cu Hagi sau făcînd glume cu Inzaghi.
Pe terenul sintetic al Facultății de Educație Fizică și Sport din Copou, spiritele sînt mai încinse decît la un meci al Politehnicii Iași. Pînă și spectatorii sînt mai aprinși, fiind vorba despre echipa care aștepta să intre în locul pierzătorilor: „Jucăm trei echipe a cîte șase oameni, schimbăm la 15 minute sau trei goluri”, îmi spune același tînăr de la care am aflat scorul și care își alungase gîfîiala între timp. „N-ai loc”, mă repede, văzînd că m-am așezat încrezător pe „banca de rezerve”, lîngă el.
Pomanagiul din Copou
„Mișcă, bă, mai repede, urcă și tu cu ea. Nu te bagă în tușă cu botul în pămînt!”, strigă Hagi unui coechipier ce tocmai pierduse mingea și acum stă aplecat, legîndu-și ghetele.
S-a dus imediat să facă pressing, fără a mai auzi binecuvîntările șuierate în replică printre dinți. „Hai, bă, fii serios, cum să-l lași să treacă așa de tine?!”, se aude din partea celălaltă a terenului, cînd contraatacul echipei lui Inzaghi s-a finalizat cu gol. „2 – 1, trei minute”, se strigă din spatele meu, ca la un joc de bingo american. Privirea lui Hagi cade din nou pe colegul lui care a pierdut mingea la faza anterioară, în urma căreia echipa lor a luat gol. I-ar mai fi spus poate ceva, dar fiindcă jocul începuse, s-a mulțumit să îi arate degetul mijlociu și să urce în careul advers, cerînd mingea și înscriind cu un șut puternic.
Nici echipa celui care ține scorul pe margine nu se descurcă prea bine contra duo-ului Milito – Hagi. După primele minute deja iau primul gol și în timp ce se ceartă despre care să stea în poartă îl iau și pe al doilea. „Dă și mie apa aia de jos”, îmi spune Inzaghi, gîfîind. Abia acum îmi dau seama că s-a așezat lîngă mine și apuc să îl văd mai bine la față; îmi găsesc curaj și-i spun că, din păcate pentru el, nu prea seamănă cu atacantul lui AC Milan. „Lasă-l, mă, în pace, cum să nu semene. E la fel de pomanagiu ca ăla”.
Cătălin HOPULELE
Adaugă un comentariu