Bîlciul cu linoleum galben
1001 de măști 15 martie 2011 Niciun comentariu la Bîlciul cu linoleum galben 0Bătuse vîntul strașnic de dimineață. Cred că asta a și închis ușa cu putere în urma mea cînd am intrat în magazinașul îngust de lîngă benzinăria Mol din Păcurari. Și probabil tot asta a declanșat și toate clinchetele bizare ale mărgelelor ieftine și candelabrelor din sticlă expuse ca un perete de pietricele colorate și translucide deasupra vitrinei micuțe de lîngă intrare, ticsită cu broșe imense, de un auriu lucios, camee rozalii și mărgele lunguiețe care revărsau pe un mănunchi de eșarfe din voal portocaliu spre vitrina exterioară.
„Ați adus marfă nouă, așa-i?”, o iscodește zîmbind o doamnă înfofolită într-o haină lungă de blană pe femeia machiată cu un roz violet de la tejghea. Doamna Safta, gazda, răspunse politicos și a început să mă urmărească curios din priviri în momentul în care m-am apucat amuzată să probez o pălărie de catifea verde lucios în oglinda cu ramă brodată.
Sfatul unui Garfield de pluș
Dincolo de cîteva suporturi spiralate de umerașe cu bluze cu volane, un set de rafturi de plastic albastru ascundeau cea mai bizară alăturare de obiecte de menaj, într-un fel de expoziție cu vînzare a unor relicve din deceniul trecut. Îngrămădite într-una din polițe am descoperit cîteva cîrlige în formă de ursuleț koala, un set de cabluri, prelungitoare pentru prize, jocuri de puzzle cu elefanți în salopete roșii, calculatoare cu acumulatori solari, cuburi și prisme roșii din lemn și o puzderie de ochelari de soare și de vedere cu lentile curcubeu. Impulsul m-a făcut să pun la loc în cutia de plastic caseta audio cu „Ronnie’s Pop Compilation” (n.r.: Compilația pop a lui Ronnie) cînd privirile plictisite și suspicioase ale doamnei Safta mi-au dat să înțeleg că aș face bine să cumpăr ceva. „Dacă vrei să probezi asta, mergi în spate, nu intră nimeni acolo. Da’ vezi să nu te împiedici de cățelu’ ăla împăiat”, a îngînat îndrumîndu-mă undeva dincolo de cutia imensă cu albinuțe de pluș fără aripi, pe lîngă o pînză străvezie de baldachin care atîrna din tavan.
Camera cealaltă era tapetată cu rafturi cu pături, quilturi din petice colorate, halate de baie, pijamale și pălării sombrero din paie, atîrnate de un cuier din fier. Mirosul de umezeală și de detergent ieftin m-a ghidat să trec din nou spre prima încăpere, cu bluza cu paiete încă pe umeraș. „Cred c-am să rămîn la caseta aceea audio. Da, cea de lîngă furculițe”, îndrăznesc, pentru a părăsi incinta vetustă cu capul sus. Păcat, totuși, că spre ieșire am dat accidental un șut cățelușului împăiat care abia se ținea pe patru picioare, ca să ies din nou în vîntul de-afară. Pentru vreo 20 de minute, nu mai eram în Păcurari.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu