Blonda care se pricepe la Drept

8.00. Dimineața de joi rămîne la fel de frămîntată ca și gîndurile de seara trecută ale studenților de la Facultatea de Eco­­nomie și Admi­nistrarea Afaceri­lor, care au tocit gri­lele la Drept Administrativ. Agi­tația de pe holuri și îmbulzeala din fața avizierelor, care ar trebui să îi sorteze pe studenți în săli, nu fac decît să dea emoții și mai mari fe­telor sorcove și să transforme examenul într-un demers nereușit.

Din mulțimea gălăgioasă, la 8.30 își face apariția mîndră profesoara de drept, cu costum la dungă și o supraveghetoare la examen, cu un pulover croșetat, scămos și cu niște ochelari ca fundul borca­ne­lor. Cuplul de succes ne bagă re­pe­de într-un amfiteatru, ne așază „unul da, unul nu” și începe să îm­partă foile cu 50 de subiecte. Exa­menul se vede în ceață de la catedră, iar studenții pasează unul de la altul „1b, 2a, 3c”. Mai în spate, du­pă ce verifică că subiectele di­fe­ră de cele din alți ani, o fată începe să și le scrie pe mînă, pînă la cot, iar pe foaia de examen, literele a, b, c, d nu-i mai sunt de folos. Trece la e, f, sau g și îmi face semn să tac, dîn­du-mi de înțeles că pînă în restanță poate se va prinde cum stă treaba cu Administrativul. În­cerc să rezolv ceva, dar totul mi-e stră­in: „Dizolvarea consiliului lo­cal se face prin…” nu se leagă de mine, așa că încep să radiografiez sala.

Foaia rătăcită

Cu un gest punitiv, febril, din degetul arătător de la mîna stîngă, profesoara încearcă să-i tempereze pe cei ce se străduiesc să afle răs­punsurile la examen: „Hei tu, ce faci acolo? Hei, hei…” și se pierde apoi în bîrfa cu supraveghetoarea. Studenții din primele rînduri fac din examen o întreagă coregrafie. Capetele lor se mișcă la unison de la dreapta la stînga și variantele co­recte la grile ajung la fiecare ca la telefonul fără fir. Cel din capătul rîndului nu aude bine și pînă la ur­mă răbufnește „Zi mă ca lumea și nu mai face semne”. Nimic din se-riozitatea costumului profesoarei și a atitudinii severe afișate la înce­put nu apare și la supravegherea examenului. După aproximativ o o­ră și jumătate, forfota în sală de­vi­ne și mai mare.

Foile de examen de la blonda din prima bancă ajung pînă pe rîn­dul al doilea și toți studenții își co­rectează răspunsurile. Controlul de la final, o semnătură pe un tabel de prezență, carnetul de note și pre­da­rea lucrării în mod individual nu mai oferă deloc credibilitate. În zborul foilor din amfiteatru, mă strecor printre rînduri, spre ușă, lăsînd în spate buluceala de la ca­tedră. Prin deschizătura ușii se au­de ,,băi, a cui e foaia asta?”.

Diana IABRAȘU