Cîțiva centimetri de polițist

În Kids Land Club-ul de la demisolul Iulius Mall, copiii aleargă desculți pe un curcubeu. Cele șapte culori se strîng fără jenă în ochii luminoși ai mogîldețelor și se despart cu greutate atunci cînd de după plasă se aude un glas de mămică sau de tătic. În aceeași secundă aproape, sprîncenele aurii se deformează și supărarea ia locul bucuriei întrerupte brusc. „Acasă nu am mașinuța!” protestează Lorena, „polițista” clubului pentru copii. Degeaba îi explică părinții că în Copou se găsesc jucării mai mari, că vor ieși la aer sau că îi vor cumpăra multă înghețată.

„Eu sînt polițistă, nu pot să plec, ce vor face copiii fără mine?”, dar ceilalți au și uitat-o. Goana dupa prințesa din Castel Unii plonjează în piscina cu bile colorate, alții se instaurează cu mîndrie în castelul lui Barbie, iar Ionuț i-a și luat locul în mașina de poliție. Între cele patru roți de plastic, două piciorușe de cîțiva centimetri, băgate în șosete albastre, se mișcă cu zor. Din cîteva mișcări, noul „om al legii” din Kids Land dispare după toboganul gonflabil. Acolo se oprește șmecherește și o urmărește pe Lorena. Copila nu renunță atît de ușor la „poziție”. Se zbate ca un arc între mîinile părinților. În piscina cu bile colorate, Rareș și Andrei chiuie de fericire, se bat cu mingiuțele albastre și verzi și înoată ca niște broaște. Pe Ionuț, „polițistul” de patru ani, cu ochi de ciocolată, îl primesc mai greu, fie pentru că e însoțit de tatăl său, fie pentru că se ține scai de ei. Mic și dezorientat cum e, strigă și el în rînd cu cei doi camarazi mai mari. „Abia aștept să vin, abia aștept să vin, iuhuuu!”, se aude din tunelul prin care alunecă în piscină. Se scufundă în bile și nu lasă să i se vadă decît fruntea acoperită cu cîțiva peri aurii. Stă așa pînă vine tata și îl scoate de acolo. Nici nu reușește bine să îl așeze pe pardoseala moale, că o și ia la fugă ca un titirez. O ochește pe Mirela, fetița din castelul lui Barbie, și trage de ușa de plastic, încercînd să intre după ea în căsuță. „Botis, Botis, salvează-mă!”, își intră „prințesa” în rol. Ionuț nu o înțelege. Se sperie de vocea pițigăiată și ia mîna cît o castană de pe mîner. Cîteva secunde se uită după tatăl său, după care începe din nou să zgîlțîe castelul. În ochi îi apare o sclipire ciudată, îi place la nebunie să o sperie pe Mirela. Se cațără pe perete, dar nu reușește să ajungă la geamul minuscul, că „prințesa” îi mușcă un deget și Ionuț cade pe spate. Îi ridică, din nou, tata. De data asta îl așază în brațele unei mămici supărate. „Să vezi tu de la mine chipiu de polițist!”.

Lina VDOVÎI